„Cum moare un pacient cu covid”, un medic din Bălți a descris prin ce trec pacienții în stare gravă din secția de terapie intensivă

Medicul anestezist din Spitalul Clinic Bălți, Dmitri Dubinceac-Muler, a descris ce se întâmplă cu oamenii bolnavi de coronavirus în stare gravă și foarte gravă. Redăm integral postarea lui de pe o rețea de socializare.

 „Vrând-nevrând, am văzut zeci, dacă nu sute de morți”

— Cum moare un pacient cu covid?

Din nefericire, în ultimele săptămâni sunt tot mai multe cazuri de infectare cu noul coronavirus, pe când în spitale sunt tot mai puține locuri, iar atitudinea oamenilor față de pandemie este pe cât se poate de indiferentă.

Într-un an de lucru cu pacienții infectați cu noul coronavirus, vrând-nevrând, am văzut zeci, dacă nu sute de morți. Din păcate, nu pot să-i aduc pe cei care nu cred în covid acolo, în infernul în care colegii mei luptă pentru viața pacienților în fiecare zi. Sunt sigur, o singură astfel de „excursie” i-ar fi făcut să creadă în covid până și pe ultimii sceptici. Din păcate, nu pot face un asemenea lucru din motive etice și cele de siguranță.

Cu toate acestea, pot face publice informații despre ce se întâmplă cu oamenii infectați de covid, la care boala ia formă severă sau foarte severă. Pot povesti cum aceștia, împreună cu medicii, luptă pentru viața lor, și, din nefericire, nu întotdeauna ies învingători. Poate, după ce vor citi acest articol, unii își vor revizui atitudinea față de purtarea măștilor de protecție, față de distanțare socială, și mai ales față de „forme severe de răceală” (aceasta este părerea majorității despre coronavirus).

„Nu toți ajung în secția de terapie intensivă”

— Pentru început, nu toți ajung la terapie intensivă, cu siguranță, nu toți.

Primele simptome pe care le are o persoană infectată de coronavirus sunt slăbiciuni severe, dureri în tot corpul, uneori tuse uscată și febră până la 37-40 grade (simptomele diferă de la caz la caz). Totodată, în a doua sau a treia zi după apariția primelor simptome, persoana poate să prezinte dificultăți de respirație, ușoare sau moderate. Dacă dificultățile de respirație sunt ușoare, persoana este internată într-o secție obișnuită unde, dacă este cazul, i se dă o mască de oxigen, care îi ușurează respirația. Dacă dificultatea de respirație trece în forma severă, persoana este transferată în secția de terapie intensivă.

„Ce înseamnă dificultatea de respirație?”

— Ce este dificultatea de respirație? Ridicați-vă chiar acum și faceți 10 flotări, sau alergați 100 de metri cu o viteză medie, sau ridicați-vă repede pe scări la etajul 4-5. Acum simțiți o ușoară dificultate de respirație.

Dar încercați să alergați 300 de metri cu o viteză maxim posibilă sau să vă ridicați în fugă la etajul 9. Acum aveți o dificultate severă de respirație. Cum vi se pare? Așa respiră un bolnav de covid care ajunge în secția de terapie intensivă. Lucrul acesta se întâmplă deoarece infecția de coronavirus afectează plămânii. Țesuturile pulmonare se umflă, iar vasele care trec prin plămâni sunt înfundate cu mici cheaguri de sânge. Ca rezultat, pacientul respiră dar oxigenul nu reușește să pătrundă în organism prin plămânii afectați, cu alte cuvinte, pacientul începe să se sufoce.

Și acum, sufocându-se, omul ajunge pe patul din secția de terapie intensivă. Primul lucru pe care îl fac medicii, îl întorc pe stomac și îi dau o mască de oxigen obișnuită. Fără să intru în detalii de anatomie și fiziologie, pot spune că în poziția „culcat pe burtă” aprovizionarea cu sânge și ventilația plămânilor se îmbunătățesc, și ca rezultat saturația (concentrarea de oxigen în sânge) poate să crească, cu alte cuvinte, omului îi este mai ușor să respire. Dar nu întotdeauna, nu fiecăruia și nu pentru mult timp.

 „Pacienții plâng, dar aceasta este unica lor șansă să rămână în viață”

— Dacă peste câteva minute/ore medicul observă că starea pacientului nu se îmbunătățește și el continuă să se sufoce, i se pune masca CPAP. Ce este aceasta? Pe fața pacientului se pune o mască specială, care se strânge ermetic pe piele și acoperă nasul și gura pacientului. Masca este conectată la aparat, care, sub presiune, „suflă” aerul saturat cu oxigen în plămânii pacientului. În timpul acesta pacientul rămâne conștient și are parte de senzații prea puțin plăcute. Care sunt acestea?

Aflându-vă într-o mașină care se deplasează cu o viteză de cca. 100 km/oră încercați să scoateți capul pe geam cu fața în direcția deplasării și încercați să respirați. Sau, și mai simplu, luați un uscător de păr, conectați-l la maxim și îndreptați-l în față la o distanță de 20 cm și încercați să respirați. Cam așa respiră pacienții cu masca CPAP.

Masca aceasta este strâns legată de capul pacientului și el este nevoit să stea cu ea multe ore pe zi, dar de cele mai multe ori – zile întregi și uneori săptămâni. În tot acest timp, pacienții sunt conștienți și medicii le spun că, chiar dacă este greu, ei trebuie să respire prin masca aceasta, deoarece e unica lor șansă de supraviețuire. Pacienții plâng, le este foarte greu, dar ei vor să trăiască și de aceea continuă să încerce. Ei se străduie să respire, se întorc pe stomac, pe o parte, apoi pe alta, respectând toate cerințele medicilor. Totodată, li se administrează doze mari de antibiotice, spasmolitice, hormoni și alte medicamente de care pacienții au nevoie pentru tratarea pneumoniei și altor complicații a infecției coronavirus.

În această stare, pacientul poate petrece o zi, o săptămână sau chiar mai mult. Dacă are noroc și corpul răspunde la tratament, după un anumit timp plămânii vor începe să se recupereze, masca CPAP va fi îndepărtată și tratamentul va continua. Dar nu toți sunt atât de norocoși, cu siguranță, nu toți.

Cum este conectat pacientul la aparatul de respirație asistată

— Foarte des, chiar și în poziția „pe burtă”, chiar și cu o mască CPAP, chiar și cu administrarea celor mai bune antibiotice și altor medicamente, starea pacientului nu se îmbunătățește. El continuă să se sufoce, în timp ce rata de respirație poate ajunge la 30 sau mai puțin pe minut (încercați ce simțiți când inspirați și expirați la fiecare 1,5-2 secunde). Nu uitați că în tot acest timp (ore, zile) pacientul se simte ca și cum ar fi fugit pe scări până la etajul 9 într-un minut. El îi spune medicului că îi este greu să respire, că se sufocă, că îi este frică să moară și că vrea să trăiască.

La etapa aceasta (iar uneori și mai devreme), medicul nu are altă opțiune decât să conecteze pacientul la un aparat de respirație asistată.

Cum se întâmplă acest lucru? Pacientul este indus într-o stare similară cu anestezia în timpul unei operații: adoarme și nu mai simte durere, adică nu mai simte nimic. După aceea, un tub de plastic este introdus în gâtul acestuia (în trahee), care este conectat la dispozitiv și prin care dispozitivul ventilează plămânii (adică respiră în locul pacientului).

În acest timp, începe cea mai dificilă perioadă pentru personalul medical: un pacient la respirație asistată este întors de mai multe ori pe zi de pe spate pe stomac, de pe stomac pe lateral, apoi înapoi pe spate și apoi tot așa. În același timp, unii pacienți (mai mult de jumătate sau chiar 2/3) cântăresc peste 100 kg (erau și unii de câte 150 și 200 kg fiecare). Ei sunt întorși nu de oameni special pregătiți, puternici din punct de vedere fizic, ci de asistente medicale și medici. Da, da, pacienții de 100 de kilograme sunt întorși de femei, iar un pacient trebuie să fie întors de 4-5 ori pe zi, iar acești pacienți din secția de terapie intensivă sunt de obicei în număr de la 2 la 5-6, uneori chiar mai mulți.

Dacă pacientul este norocos, corpul său va răspunde la tratament și plămânii vor începe să-și revină, după câteva zile va fi deconectat de la aparat și i se va pune din nou o mască CPAP, apoi o mască de oxigen obișnuită. În același timp, este posibil ca starea pacientului

„Doarme și nu-și dă seama că moare”

— Dar există și un alt scenariu: în ciuda tratamentului, în ciuda eforturilor medicilor, în ciuda CPAP și a respirației asistate, starea pacientului continuă să se deterioreze, afectarea plămânilor progresează, saturația de oxigen continuă să scadă și să scadă și să scadă. Și nu se mai poate face nimic. Momentul „pozitiv” (deloc nu este un cuvânt potrivit, dar nu mai găsesc altul) în toate acestea este doar faptul că pacientul se află într-un somn indus de medicamente, nu simte dificultăți de respirație insuportabile și nu mai simte nimic, nu suferă. Doarme și nu-și dă seama că moare. Dar el moare.

Din cauza insuficienței de oxigen, mor în primul rând celulele creierului, apoi alte organe cedează și, în cele din urmă, inima se oprește și nu mai este posibil să o „repornim” nici măcar în timpul resuscitării. Omul a murit, pentru el suferința a luat sfârșit.

Și pentru medicul de serviciu, vine unul dintre cele mai dificile (după părerea mea) momente: ia telefonul, formează numărul înregistrat în istoricul apelurilor și ...

- Bună ziua, vă sună medicul de la terapie intensivă în legătură cu pacientul *******, cine îi sunteți? Din păcate, trebuie să vă informez că mama dumneavoastră (tatăl, bunica, bunicul, sora, fratele, fiul, fiica) a murit...

Cum reacționează oamenii la un astfel de apel? Nu voi spune, dar puteți să vă dați seama. Și medicul își îmbracă din nou costumul de protecție și se duce la următorul pacient, să lupte pentru o altă viață, realizând că nu toți vor ieși câștigători din această bătălie.

Читайте также:
«Вирус словно соревнуется с медиками». Что говорят бельцкие врачи о ковиде в годовщину пандемии