- Astăzi Vă Prezentăm
Edgar Bacioi – autorul piesei „Semafoare”: Drumul unui tânăr din Bălți în muzică și visul Eurovision
Edgar Bacioi, un artist de 21 de ani și autorul piesei „Semafoare”, care a făcut senzație printre spectatori, a povestit pentru „SP” despre pasiunea sa pentru muzică, decizia spontană de a participa la Eurovision, pregătirile pentru el, procesul de creație al piesei și costurile implicate.
„Muzica îmi permite să-mi exprim sentimentele și emoțiile”
Drumul meu în industria muzicală a început relativ recent, dar iubirea pentru muzică și cântat a fost mereu cu mine, încă din copilărie. Pentru mine, muzica nu era doar un hobby, ci ceva important, care mă ajuta să-mi exprim sentimentele și emoțiile. Când am început, nu mă gândeam că voi ajunge vreodată să lucrez în acest domeniu la nivel profesional. Însă, cu timpul, am realizat că muzica nu este doar o parte din viața mea, ci chiar viața mea în sine. Am început să o privesc nu doar ca pe o pasiune, ci ca pe o modalitate de a mă exprima și de a crea ceva unic.
Nu am avut o singură persoană care să mă inspire în mod special să aleg acest drum, dar pot spune cu siguranță că artiștii internaționali au avut o influență asupra mea. Întotdeauna i-am admirat pentru felul în care creează muzică și își construiesc carierele. Succesul și pasiunea lor pentru muzică au devenit pentru mine un adevărat model. Și, după o perioadă de reflecție, am decis să fac și eu un pas spre visul meu.
„Am învățat singur dintotdeauna”
Nu am studii muzicale și nu consider că acest lucru este o problemă, dimpotrivă, cred că a fost chiar un avantaj. Am învățat singur dintotdeauna , iar tot ce știu este rezultatul muncii mele. Nu am luat lecții de muzică și nu am frecventat vreo școală de specialitate, dar, încă din copilărie, m-am înconjurat mereu de sunete, am ascultat multe genuri diferite și am încercat să înțeleg cum funcționează muzica. Fără profesori și mentori, a trebuit să-mi găsesc singur stilul. Uneori a fost dificil și confuz, dar tocmai prin acest proces am reușit să descopăr ceea ce căutam. Am învățat analizând munca altor artiști, experimentând diverse tehnici și combinații de sunete, bazându-mă pe intuiție. Fără limite stricte sau programe prestabilite, am avut libertatea de a explora și de a-mi dezvolta potențialul.
Sunt un adevărat meloman. Nu mă definesc printr-un singur gen muzical, deoarece preferințele mele se schimbă în funcție de starea de spirit. Playlistul meu variază mereu de la un stil la altul. Muzica, la fel ca viața, are multe fațete, iar eu ascult tot ce îmi stârnește o emoție.
Când am început să cânt, nu mă gândeam la un anumit gen sau la restricții stilistice. Pur și simplu interpretam ceea ce îmi plăcea. Am considerat mereu că nu contează în ce stil cânți, ci cât de bine reușești să transmiți emoția prin muzică. De aceea, nu îmi impun limite și rămân deschis la tot ceea ce mă poate inspira și aduce idei noi.
„Am decis să încerc să scriu primele mele piese”
Scrierea pieselor a început pentru mine cu faptul că mereu scriam versuri. Era modul natural prin care îmi exprimam gândurile și sentimentele. Totuși, totul s-a schimbat când versurile mele au atras atenția cântărețului, dansatorului și coregrafului din Moldova, Iurii Rîbac. El a văzut în mine potențial și mi-a propus să devină producătorul meu. Această propunere a fost un moment de cotitură pentru mine. Am realizat că, poate, cuvintele mele pot face parte din ceva mai mare și am decis să încerc.
Cu timpul, pasiunea mea pentru muzică a crescut tot mai mult. M-am tot gândit că ceea ce îmi lipsește sunt doar versurile. Voiam să creez ceva complet, ceva care să aibă un impact și să atingă oamenii. Atunci am decis să încerc să scriu primele mele piese. A fost o experiență nouă, dar plină de emoție. Când am împărtășit lucrările mele cu prietenii, susținerea lor și reacțiile pozitive m-au inspirat cu adevărat. Mi-au dat încredere că sunt pe drumul cel bun și că am ceva important de transmis prin muzică.
„Eurovision – o etapă importantă în industria muzicală”
Am aflat despre Eurovision încă din adolescență și, ca majoritatea oamenilor, îl percepeam mai ales ca pe un eveniment incredibil de spectaculos și plin de culoare. La acea vreme, mi se părea că este doar un mare concurs unde artiști din diferite țări își prezintă numerele. Impresii, bineînțeles, erau uimitoare. Scene strălucitoare, costume fantastice, prestații interesante, genuri de muzică variate. Era cu adevărat captivant și părea ceva inaccesibil.
Dar, cu trecerea timpului, când am început să privesc mai conștient acest eveniment, mi s-a revelat o cu totul altă amploare și seriozitate a Eurovisionului. Am realizat că nu este doar un concurs, ci o scenă internațională uriașă, pe care fiecare participant trebuie să se prezinte din cea mai bună lumină și să reprezinte țara sa la nivel mondial. Este un proiect care necesită nu doar talent, ci și o muncă enormă, pregătire și o echipă. Cu cât am aflat mai multe despre Eurovision, cu atât am apreciat mai mult acest eveniment ca pe o etapă importantă în industria muzicală și ca o oportunitate pentru artiști de a se afirma pe scena globală.
„Decizia de a participa a fost luată destul de spontan”
Înainte de a participa la selecția pentru Eurovision, nu aveam așteptări mari, deoarece decizia a fost luată destul de spontan. Nu ne-am stabilit obiective clare, ci am ales să ne concentrăm pe procesul de pregătire și să facem tot ce ține de noi. Totuși, în ciuda lipsei unor așteptări precise, ne-am abordat pregătirea cu seriozitate și responsabilitate. Înțelegeam că prestația noastră trebuie să fie nu doar de calitate, ci și memorabilă, așa că am pus toată energia noastră în crearea unui număr cu adevărat special.
Piesa nu a fost scrisă special pentru Eurovision. Ideea a apărut natural și, se poate spune, muzica a devenit inspirația pentru versuri. Totul s-a îmbinat organic, având în vedere starea mea interioară din acel moment, treceam printr-o iubire neîmpărtășită. Acest sentiment a influențat puternic cuvintele și imaginile care au apărut în piesă. Scrierea textului nu a durat mult, deoarece emoțiile erau atât de puternice și clare, încât pur și simplu le-am transpus pe hârtie. Totul a venit de la sine și a devenit fundamentul piesei.
„Fiecare membru al echipei a adus ceva unic”
Piesa a fost scrisă într-un duet cu Carnival Brain și, având în vedere că sunt artist al casei de discuri Ragoza Music, procesul de creație a piesei a avut loc în Estonia, acolo unde se află fondatorii proiectului Carnival Brain, Anton Ragoza și Dmitrii Golban. A fost ușor să lucrăm la piesă, deoarece întâlnirea noastră a fost foarte reușită. Ne-am înțeles imediat și am început să dezvoltăm idei pe aceeași lungime de undă. Inspirația era prezentă în aer și procesul a decurs foarte organic, de la primele acorduri până la sunetul final. Totul a venit de la sine, iar în timp scurt am reușit să creăm exact ce ne doream.
Selecția echipei pentru crearea numărului pentru Eurovision a fost realizată de producătorul meu, Iurii Rîbac. Pe baza experienței și a relațiilor sale profesionale, el a ales cu mare atenție specialiști care ar fi putut să ne ajute să dăm viață ideii noastre. Iurii știa exact ce fel de oameni sunt necesari pentru un astfel de eveniment important și, datorită abordării sale, echipa s-a unit foarte bine. Fiecare membru al echipei a adus ceva unic, iar împreună am reușit să creăm numărul perfect pentru concurs.
„Fiecare detaliu a fost important”
Pregătirea pentru etapele de selecție a început aproximativ cu o lună înainte de evenimentul propriu-zis. În această perioadă, ne-am concentrat pe lucrul detaliat. Am repetat în sală, într-o strânsă colaborare cu antrenorul vocal, care mă ajuta nu doar cu tehnica, ci și cu postură vocală, exerciții de respirație și înțelegerea bazei vocale.
Nu era suficient doar să învăț piesa, trebuia să ne asigurăm că fiecare sunet era clar și transmitea emoția necesară, în timp ce trebuia să și dansez. Am acordat atenție fiecărui moment, de la vocalizare la prezența pe scenă, pentru ca prestația să fie cât mai profesională. Această lună a fost una intensă, dar foarte utilă. Simțeam cum, zi de zi, deveneam tot mai încrezător și pregătit pentru performanță.
„Nu ne-am setat așteptări mari”
Ne-am fixat câteva obiective cheie: în primul rând, să ieșim pe scenă și să arătăm tot ce putem, iar în al doilea rând, să cântăm piesa astfel încât să sune perfect. La acest capitol, am reușit și sunt mulțumit de cum a decurs prestația. Dar, desigur, întotdeauna sunt momente la care trebuie să lucrăm. Consider că este important să nu ne oprim din drum, ci să analizăm constant fiecare performanță. Întotdeauna analizăm detaliile, încercăm să îmbunătățim tehnica, livrarea, interacțiunea cu publicul și, în general, fiecare aspect.
Eurovisionul a fost o platformă excelentă pentru noi, mai ales pentru tinerii artiști, și a jucat un rol important în carierele noastre. Nu ne-am setat așteptări mari, dar ceea ce s-a întâmplat după aceea a fost o adevărată surpriză. Am primit mult mai multă susținere din partea publicului decât ne așteptam, iar acest lucru a avut un impact semnificativ asupra percepției noastre ca artiști. Piesa noastră a urcat în topuri, a devenit populară în diverse clasamente și asta ne-a deschis noi orizonturi.
„Pregătirea pentru Eurovision nu se măsoară doar prin cheltuieli financiare”
Pregătirea pentru Eurovision necesită o cantitate imensă de timp, energie, resurse și nu permite distrageri. Desigur, un rol important îl joacă componenta financiară, pe care au preluat-o producătorii mei. Dar ceea ce trebuie să înțelegem este că pregătirea pentru Eurovision nu se definește întotdeauna doar prin cheltuieli financiare. Poți cheltui sume mari, dar rezultatul poate fi nesatisfăcător, iar pe de altă parte, poți investi mai modest, dar să creezi ceva de calitate și stilat. La urma urmei, totul depinde de gust și abordare, nu doar de cifre.
„Am simțit dezamăgire”
Când am fost selectați pentru a participa la selecția națională și urma să aibă loc tragerea la sorți, am fost extrem de fericiți, văzând cât de mulți oameni ne considerau favoriți.
Și atunci canalul de televiziune anunță că Moldova nu va participa la Eurovision, am simțit o mare dezamăgire. Am considerat întotdeauna că țara noastră este o parte importantă a acestui concurs, pentru că artiștii moldoveni l-au reprezentat mereu într-o lumină pozitivă. Piese precum Hora din Moldova, Boonica Bate Toba, Run Away, Hei Mamma și multe altele au devenit hituri în întreaga lume și arătau că muzica nu are naționalitate. Așadar, vestea anulării a fost neplăcută.
Dar, în ciuda acestui fapt, nu am avut așteptări exagerate. Ne-am concentrat pe obiectivele și sarcinile noastre și pot spune că le-am depășit. Acum nu ne rămâne decât să mergem mai departe și să sperăm că o astfel de nedreptate nu se va mai repeta.
Ecaterina Calaraș
Foto: Arhiva personală a eroului
Citește și