„Сel mai important este să fii deschis spre comunicare”: Un tânăr din Bălți a povestit despre studiile sale în Viena

Bogdan Ivan, un student de 19 ani, a împărtășit experiențele sale despre studii și viața în Austria. Tânărul  a povestit pentru „SP” despre alegerea profesiei, provocările mutării într-o nouă țară, diferențele culturale și costurile ridicate ale vieții în capitala austriacă.

„A găsi informații despre admitere nu a fost greu”

La admitere, am fost foarte ajutat de profesorii liceului meu, Orizont, în special de profesorul de chimie, la care toți apelam pentru sfaturi atunci când alegeam o universitate în străinătate. El mi-a trimis o listă de universități, printre care se afla și cea la care studiez acum. Nici eu nu am stat degeaba și am analizat cu atenție diferite opțiuni. Pentru mine era important să găsesc o universitate care să ofere o educație de calitate în domeniul meu de interes și care să fie promițătoare pentru viitoarea mea carieră. În plus, am luat în considerare locația universității și oportunitățile pentru studenți, precum stagiile și programele de schimb.

În ceea ce privește documentele, cel mai important a fost să am pașaportul românesc. Acesta este, probabil, regula numărul unu pentru a studia în străinătate, mai ales în Europa. Pașaportul românesc simplifică semnificativ procesul de obținere a permisului de ședere și a altor documente necesare. El deschide multe uși și reduce birocrația, ceea ce este foarte important când aplici la o universitate străină.

De fapt, a găsi informații despre admitere în limba engleză nu a fost deloc dificil, deoarece pe site-ul universității totul era explicat clar și accesibil. Toate informațiile necesare despre procedura de admitere, termenele limită și cerințe erau prezentate într-un mod ușor de înțeles. Singurul lucru important este să stăpânești bine limba engleză, dar pentru mine nu a fost o problemă, deoarece am învățat-o încă din copilărie.

„Am fost mereu înclinat spre analiză și reflecție”

Aș spune așa: îmi place în general să învăț, iar inspirația o găsesc exact în acest proces. Sunt o persoană destul de versatilă, mă interesează chimia, psihoterapia, fizica cuantică, limba engleză și multe altele. Totuși, principalul aspect care m-a atras spre psihoterapie este posibilitatea de a interacționa cu oamenii. Mereu am fost înclinat spre analiză și reflecție, iar această profesie mă ajută să dezvolt aceste calități.

În plus, psihoterapia îmi oferă șansa de a deveni o persoană mai înțeleaptă și mai experimentată, deoarece în timpul muncii întâlnesc diverse situații de viață, ceea ce îmi permite să înțeleg mai bine oamenii și trăirile lor. Când interacționez cu ceilalți, simt că devin un canal pentru ceva mai mare, ceva care se manifestă prin dorința de a ajuta, sprijini și înțelege. Această senzație că munca mea are un sens profund și influențează viețile altora este extrem de importantă pentru mine.

Pentru mine, aceasta nu este doar o alegere profesională, ci, aș putea spune, o alegere a sufletului. Simt că, în acest moment al vieții mele, psihoterapia este drumul pe care trebuie să îl parcurg pentru a crește și a mă dezvolta ca persoană, dar și pentru a-i ajuta pe alții să își găsească propriul drum și să atingă armonia în viață.

„Perioada de separare a trecut destul de ușor”

De fapt, familia mea a primit foarte pozitiv decizia mea de a continua studiile în străinătate. Nu au fost interdicții, lacrimi sau supărări, dimpotrivă, toți m-au susținut pe acest drum. Perioada de separare a trecut destul de ușor și am simțit că cei dragi sunt aproape, chiar dacă fizic eram departe. Le sunt foarte recunoscător pentru această susținere, deoarece mi-a dat încredere în alegerea mea și mi-a permis să mă concentrez pe studii și pe adaptarea într-o țară nouă.

„Practic nu avem teme pentru acasă”

Procesul de învățare aici este cu adevărat diferit față de ceea ce eram obișnuit să văd în țara mea. Programul meu are multe activități practice, ceea ce face învățătura mult mai intensă și interactivă. De exemplu, aproape nu avem teme pentru acasă sau teste cu timp limitat. Principalul accent este pus pe examenele de la sfârșitul semestrului, minimum șase examene. În acest semestru, de exemplu, am exact șase examene și o lucrare de licență. Scriu o lucrare științifică pe tema „Rolul lui Dumnezeu în terapie”, ceea ce necesită reflecții profunde și cercetări.

Una dintre particularitățile învățământului aici este imprevizibilitatea programului. De exemplu, luni, cursurile pot dura de la 9:00 la 13:00, iar marți de la 17:00 la 19:00. Un astfel de program instabil și neregulat deseori creează confuzie și uneori chiar iritare. Este deosebit de greu când încerci să îți organizezi viața, pentru că găsirea unui job part-time cu un astfel de program este o adevărată problemă. Aceasta este, probabil, una dintre cele mai mari dificultăți în procesul de învățământ cu care m-am confruntat.

În rest, procesul de învățare este similar cu sistemul obișnuit, incluzând seminarii, cursuri și diverse activități suplimentare. Totuși, principala diferență constă în accentul pus pe aplicarea practică a cunoștințelor și într-un număr mult mai mic de teme teoretice, ceea ce, pe de o parte, oferă oportunitatea de a înțelege mai bine materialul, iar pe de altă parte, necesită mai multă auto-disciplină și adaptare la condiții neobișnuite.

„Este necesar să parcurgi cel puțin 480 de ore de practică”

Desigur, universitatea noastră oferă oportunități excelente pentru stagii și practică. În primii doi ani de studii, este necesar să parcurgi cel puțin 480 de ore de practică. Dintre aceste ore, 150 sunt dedicate lucrului cu mentori pentru a minimiza posibilele traume și pentru a te orienta corect în situații complexe. Acesta este un aspect important, deoarece psihoterapia necesită atenție și precauție în lucrul cu oamenii. De asemenea, beneficiu am și din propria practică. Fiecare sesiune practică este un pas către creșterea profesională, pentru că doar prin practică începi să înțelegi cum funcționează teoria în condiții reale. Teoria în psihoterapie este importantă, dar, în primul rând, este necesară pentru a scrie lucrări științifice și a preda. În munca cu clienții, cunoștințele teoretice devin un instrument pe care îl aplici în practică.

Astfel, pentru mine, practica nu este doar o parte a procesului de învățare, ci fundamentul pe care îmi construiesc drumul profesional. Este garanția că voi putea să mă dezvolt ca psihoterapeut și să ofer ajutor de calitate viitorilor mei clienți.

„Este important să nu te blochezi în rutină”

M-am adaptat destul de bine la viața din Austria. Nu am avut depresie după mutare, deși, desigur, a fost greu la început. Una dintre primele dificultăți a fost faptul că aici totul este în germană și a trebuit să mă obișnuiesc cu acest lucru. Dar încerc să învăț germană în paralel și mă adaptez treptat la mediul lingvistic. Au fost momente când nu era ușor să mă orientez într-un oraș mare și să nu mă pierd, deoarece Viena este un oraș destul de mare și dinamic, iar la început este greu să înțelegi unde se află fiecare lucru. La universitate m-am adaptat rapid și am cunoscut câțiva ucraineni și românce cu care mi-a fost ușor să găsesc un limbaj comun. Acest lucru m-a ajutat mult în adaptarea socială și am simțit imediat sprijinul.

O altă dificultate la început a fost legată de faptul că mi-am creat un traseu monoton: universitate, casă, sală de sport. Asta crea senzația unui cerc vicios, ca și cum îmi limitam orizonturile. Acum îmi dau seama că acesta era un fel de „cocon” și încerc să evit astfel de situații. Mi-am mutat zona de confort din locurile cunoscute în Viena și am înțeles că este important să nu rămâi blocat în ritmul obișnuit.

Acum încerc să îmi fac viața de student mai plină. Vizitez muzee, expoziții, uneori merg în cluburi, încerc să ies mai mult din rutina zilnică. Acest lucru mă ajută nu doar să mă adaptez, ci și să mă bucur de viața din noul oraș, descoperind noi oportunități și impresii.

„Austriecii prețuiesc foarte mult precizia și respectarea legii”

Principalele diferențe culturale între Austria și țara mea de origine, după părerea mea, constau în mentalitate și abordarea vieții. Germanii și austriecii, în general, sunt mai rezervați și urmează reguli stricte. Aici există o mulțime de legi care reglementează nu doar viața de zi cu zi, dar și domenii precum psihoterapia. De exemplu, pentru a lucra ca psihoterapeut în Austria, trebuie să am cel puțin 23-24 de ani, să cunosc limba germană la nivel nativ și să dețin o diplomă de master, iar cel mai bine ar fi un doctorat, pentru a obține licența austriacă. Acest lucru mă face să percep sistemul lor ca fiind mai structurat și strict.

Se simte că austriecii prețuiesc foarte mult precizia și respectarea legii. Aceasta nu este întotdeauna legată de valori sau viziuni asupra lumii, ci mai degrabă de configurarea conștiinței lor. Dacă am imagina că mentalitatea fiecărui popor ar fi o vază, atunci la austrieci aceasta ar fi una dreptunghiulară și clară, cu margini bine definite. În schimb, în mentalitatea noastră, vaza ar fi mai degrabă cu modele și contururi mai fluide, fără linii stricte. Aceste diferențe în percepția lumii influențează viața noastră cotidiană și chiar abordarea învățării și muncii.

Mentalitatea austriacă își are probabil rădăcinile în dezvoltarea lor istorică, unde precizia, corectitudinea și respectarea regulilor erau necesare pentru supraviețuire în condiții istorice dificile. La noi, dimpotrivă, adesea avem senzația că regulile limitează, iar noi căutăm modalități de flexibilitate și adaptare în viață.

Pentru mine, acest lucru a fost o descoperire importantă, iar deși la început a fost greu să mă adaptez la regulile stricte și structura clară, acum văd cum aceasta influențează calitatea muncii și dezvoltarea profesională. Pe de altă parte, trebuie să caut un echilibru și să aduc elemente de flexibilitate, obișnuite în mentalitatea mea, în procesul de învățare și viața de zi cu zi în Austria.

„În principiu, nu m-am confruntat cu bariera lingvistică”

Să învăț în limba engleză nu mi-a creat dificultăți speciale, pentru că nivelul meu de engleză este destul de ridicat. Mă descurc ușor în comunicare și îmi exprim gândurile în această limbă. Totuși, uneori observ că atunci când gândesc și vorbesc prea mult în engleză, mai ales despre teme complexe și intime, cum ar fi Dumnezeu, iubirea, confidențialitatea sau abuzul sexual, îmi devine mai greu. Acest lucru necesită un mare efort mental și emoțional, mai ales când trebuie să explic punctul meu de vedere pe parcursul unui timp îndelungat. În acele momente încep să pierd controlul asupra accentului meu și accentul meu rus începe să se simtă în pronunție.

Cu americanii cu care comunic, bariera lingvistică nu există deloc. Ei spun că aud un mic accent, iar eu încerc să vorbesc pe stil britanic, dar în general mă înțeleg. Cu siguranță, fiind într-un mediu în care se folosește constant limba engleză, nivelul meu se îmbunătățește treptat.

La început au fost momente în care nu înțelegeam unele cuvinte, dar în general materialul este destul de clar. Dacă aș fi avut un nivel B2, probabil că învățătura ar fi fost mult mai dificilă. Am observat deja cum acest lucru influențează colegii mei. O fată care studiază cu noi are un nivel mai scăzut de engleză și îi este cu adevărat greu să înțeleagă programul în limba engleză. Acest lucru mă face să fiu de acord cu faptul că universitățile din străinătate ar trebui să ceară cel puțin nivelul C1 pentru admitere. Acest lucru nu doar că ajută la o mai bună înțelegere a materialului, dar și permite studenților să fie mai încrezători în comunicare și în procesul de învățare în general.

„Cunoașterea limbii germane va fi o abilitate utilă în viață”

În acest moment, mi-e greu să îmbunătățesc semnificativ nivelul meu de germană, deoarece sunt complet concentrat pe terapie. Am multă practică, atât personală, cât și clinică, și acest lucru îmi ocupă majoritatea timpului. Totuși, vara încerc să îmbunătățesc activ limba. Ascult vorbirea în limba germană, comunic pe germană în magazine, atât cât pot. De asemenea, particip la cursuri de limbă germană oferite de universitate și le-am cerut prietenilor să îmi trimită cărți pentru studiu individual al limbii germane.

În plus, cred că va trebui să găsesc un profesor pentru a avansa mai repede în limbă. Deși nu planific să rămân mult timp în Austria, cunoașterea limbii germane cel puțin la nivelul B1-B2 va fi o abilitate utilă în viață. Aceasta nu doar că face comunicarea cotidiană mai ușoară, dar deschide și mai multe oportunități profesionale. Sunt sigur că, cu timpul, având contact constant cu mediul vorbitor de germană, nivelul meu de limbă se va îmbunătăți treptat.

„Ideal ar fi să începi căutarea unei locuințe cu patru luni înainte de începutul studiilor”

Căutarea unei locuințe în Viena este cu adevărat destul de complicată. Am început să caut cu două luni înainte de începerea studiilor și abia am găsit un loc potrivit. Ideal, ar fi să începi căutarea cu patru luni înainte, deoarece cererea este mare și găsirea unei locuințe adecvate nu este ușoară. În plus, închirierea unei locuințe în Viena poate fi destul de scumpă, mai ales în centrul orașului, iar pentru studenți aceasta poate fi o adevărată problemă.

În principal, studenții pot alege între cămine, apartamente sau închirierea unei locuințe comune cu alte persoane. Căminele sunt, desigur, o opțiune mai accesibilă din punct de vedere financiar, dar și aici există cozi de așteptare. De asemenea, trebuie să ții cont că pentru închirierea unui apartament sunt necesare multe documente, iar unii proprietari au cerințe destul de mari față de candidați.

În general, procesul de căutare a unei locuințe în Viena necesită răbdare și planificare. Dacă vrei să economisești, este mai bine să începi căutările din timp și să fii pregătit pentru concurența pe piața închirierilor.

„Din cauza unui program de studii instabil, îmi este destul de greu să găsesc un loc de muncă”

Nu primesc bursă deoarece studiez la o universitate privată. Cu problemele financiare mă descurc destul de bine, dar există o dificultate: din cauza unui program de studii instabil, îmi este destul de greu să găsesc un loc de muncă. Cursurile sunt adesea la ore diferite, ceea ce face angajarea destul de dificilă. Cred că există sprijin financiar pentru studenții străini în Austria, dar obținerea acestuia este cu adevărat complicată, deoarece austriecii, în general, sunt destul de reticenți față de oamenii noi.

Totuși, există un aspect interesant: în Austria, ministerul de finanțe trimite sume de 100-200 de euro la fiecare șase luni sau la fiecare an. Acești bani sunt destinați pentru compensarea pierderilor pe care studenții și alți cetățeni le pot suferi din cauza inflației. Prin calcule economice, ei analizează cum modificările economice influențează oamenii și astfel încearcă să ajute. Deși eu personal nu am primit astfel de plăți încă, prietenii mei care trăiesc în Viena de mai mult timp confirmă acest fapt. Este, desigur, un mic dar plăcut care ajută la reducerea cheltuielilor, mai ales în condițiile schimbărilor economice. În general, din punctul meu de vedere, sprijinul financiar pentru studenții străini în Austria este limitat, iar majoritatea trebuie să se descurce singuri cu cheltuielile.

„Viața în Viena este destul de scumpă”

Viața în Viena este într-adevăr destul de scumpă, mai ales în comparație cu alte orașe din Austria. Cheltuielile principale pe care le iau în considerare sunt universitatea, cazarea și mâncarea. Aceste trei aspecte reprezintă partea majoritară din bugetul meu. Viena, ca capitală, este evident mult mai scumpă decât alte orașe, așa că este important să fii pregătit pentru aceste cheltuieli din timp.

Cazarea în Viena este probabil cea mai mare cheltuială. Prețurile pentru chirii pot varia semnificativ în funcție de cartier și tipul de locuință, mai ales în zonele centrale ale orașului. Viena centrală este, în general, mai scumpă, în timp ce în zonele mai îndepărtate poți găsi opțiuni mai ieftine. De asemenea, prețurile la mâncare și transport pot fi mai mari decât în alte orașe. Este important să iei în considerare toate aceste cheltuieli și să îți planifici bugetul din timp. Costul vieții în capitală necesită atenție și pregătire pentru a evita surprizele neplăcute.

Transportul în Viena este destul de avantajos pentru studenți. Abonamentul semestrial costă 80 de euro și acoperă toate tipurile de transport: autobuze, tramvaie, metrou. Este cu adevărat convenabil, deoarece o călătorie fără abonament costă 2,40 euro, ceea ce poate deveni destul de scump dacă te deplasezi frecvent. În ceea ce privește mâncarea, cheltuielile pot ajunge la 300-400 de euro pe lună. Desigur, poți găti acasă, ceea ce este mai ieftin, dar uneori poate fi mai simplu și chiar mai convenabil să iei ceva de mâncare rapid, cum ar fi un kebab. Acest lucru este valabil mai ales atunci când nu ai timp sau chef să gătești. De asemenea, un prânz într-un restaurant din Viena poate fi destul de scump. Pentru o persoană, un prânz într-un restaurant mediu costă în jur de 30-40 de euro. Desigur, poți găsi locuri mai ieftine, dar dacă vrei să încerci ceva mai special sau tradițional, costul va fi în jur de această sumă.

În general, viața la Viena necesită o bună planificare și un mod conștient de abordare a cheltuielilor.

"Ce-ți este dat, îți va veni"

"Ce-ți este dat, îți va veni." Pot spune că, în general, mi-e ușor să socializez într-o cultură nouă. Desigur, este mai ușor să găsești un limbaj comun cu oameni care au interese și viziuni de viață similare. De exemplu, îmi este mai ușor să comunic cu oameni ale căror mentalități sunt asemănătoare cu ale noastre, ucraineni, ruși, belaruși. Totuși, mă înțeleg și cu suedezi, americani și coreeni.

Am înțeles că cel mai important este să inițiezi contactul. Din experiența mea de viață, am ajuns la concluzia că "ce-ți este dat, îți va veni.". Asemănătorul atrage asemănătorul, iar dacă ești deschis la comunicare, mereu vei găsi oameni cu care să stabilești relații. De aceea, niciodată nu mă îngrijorez de socializare, sunt mereu deschis pentru noi cunoștințe și comunicare.

„Planificarea timpului este o abilitate cheie”

În ciuda faptului că universitatea îmi ocupă majoritatea timpului, tot reușesc să găsesc timp pentru întâlniri personale cu prietenii, vizite la sala de sport și, desigur, pentru cercetările și practica proprie. Planificarea timpului este, probabil, abilitatea cheie pe care am dezvoltat-o încă din copilărie. În special, începând din clasa a IX-a, am avut întotdeauna multe activități suplimentare, așa că am învățat cum să îmbin eficient studiile, olimpiadele, hobby-urile și viața personală.

Pentru a menține un echilibru, este important să îți distribui energia în mod clar și să fii atent la starea fizică și mentală. Înțeleg că pentru a menține o productivitate înaltă și o stare de bine, nu este suficient doar să muncești, ci trebuie și să te odihnești, să găsești timp pentru relaxare și pentru a petrece timp cu cei dragi. Acest lucru ajută la prevenirea epuizării și menținerea armoniei în viață.

„Am stabilit imediat prioritățile și am trasat limitele”

Până acum, din fericire, nu am întâmpinat epuizare. Singurul lucru cu adevărat greu este să mă obișnuiesc cu atmosfera nouă și cu programul instabil. Din punct de vedere al programului educațional, nu mi-e greu să asimilez o cantitate mare de informație, dar cel mai greu a fost să mă adaptez la noul oraș. De exemplu, în Bălți, mulți oameni mă cunoșteau ca terapeut, psiholog, care se ocupa de cărțile de Tarot și alte domenii. Iar la Viena, chiar și în cadrul procesului educațional, a trebuit să mă reinventez. Aici era important nu doar să îmi demonstrez cunoștințele, ci și să mă afirm în fața profesorilor și colegilor.

Pentru asta, am stabilit imediat prioritățile și am trasat limitele: am venit aici nu pentru a învăța de la zero, ci pentru a continua să învăț și să îmi aprofundez cunoștințele. Aveam deja experiență și practică, și am împărtășit acest lucru imediat cu profesorii, ceea ce s-a dovedit a fi o decizie corectă. Din fericire, ei m-au înțeles și m-au susținut.

„În prezent, nu pot să îmi fac planuri concrete”

După finalizarea studiilor în Austria, nu sunt sigur dacă mă voi întoarce în țara mea natală, dar nici nu exclud această posibilitate. În Austria există anumite dificultăți legate de legislație și cerințele pentru a lucra în domeniul psihoterapiei, care ar putea influența decizia mea. De exemplu, pentru a lucra în acest domeniu aici, este necesar să ai cel puțin 24 de ani și un nivel de limbă germană similar celui al unui vorbitor nativ. Aceasta, sincer vorbind, face ca munca în Austria să fie mai puțin atractivă pentru mine, având în vedere cerințele atât de stricte și limitative.

Prin urmare, o opțiune mai probabilă pentru mine ar fi să continui studiile la masterat într-o altă țară, cum ar fi Anglia sau chiar în statele CSI. Acest lucru ar deschide noi oportunități de dezvoltare. Timpul va arăta ce se va întâmpla, dar în prezent nu vreau și nu pot să îmi fac planuri concrete.

„Luați întotdeauna în considerare aspectele financiare ale mutării”

Cel mai important sfat pe care îl am este să începeți procesul de separare de părinți și prieteni cât mai devreme posibil. Acest lucru va ajuta la o adaptare mai rapidă la viața nouă și va contribui la dezvoltarea independenței. Este esențial să țineți cont de aspectele financiare ale mutării, deoarece acest factor poate influența semnificativ starea de bine și stabilitatea dumneavoastră. Fii pregătit pentru faptul că mutarea într-o țară străină poate provoca stres și depresie, mai ales în primele zile.

Dezvoltați abilități de socializare, învățați să comunicați cu diverse persoane, să spuneți „nu” atunci când este nevoie și, desigur, să fiți deschis și carismatic. Aceste lucruri vor ajuta la adaptarea rapidă și la stabilirea de relații bune cu cei din jur. Este important să rămâneți obiectivi și deschiși față de noile experiențe, deoarece acest lucru va influența percepția voastră asupra studiilor și interacțiunilor cu profesori și colegi.

Rețineți că volumul de informații va fi destul de mare, mai ales dacă învățați într-o limbă străină. Pregătiți-vă pentru un efort mental considerabil. Nimeni nu se va adapta la voi, iar nu toate universitățile vă vor oferi multe drepturi. Eu am avut noroc, deoarece universitatea mea îmi oferă multă libertate, dar în universitățile publice situația poate fi diferită.

De asemenea, recomand să aplicați cu pașaportul românesc, dacă este posibil, și să vă ocupați imediat de formalitățile administrative după sosire. Acest lucru va simplifica considerabil procesul de adaptare și obținerea tuturor autorizațiilor necesare.

Ecaterina Calaraș

Foto: Arhiva personală a eroului

Citește și

• „Diploma obținută la Amsterdam îți deschide orizonturi”: O tânără din Bălți a povestit despre studiile în Olanda
• „Antalya este cel mai bun oraș pentru studenții străini”: Un tânăr din Bălți a povestit despre studiile în Turcia