- Astăzi Vă Prezentăm
Cum a transformat Claudiu Cătălin Crețu pasiunea sa pentru istorie într-un proiect dedicat orașului Bălți
Claudiu Cătălin Crețu, originar din Bălți, a plecat la 18 ani în Franța pentru a studia și a trăi acolo. Încă din copilărie, a fost pasionat de istoria orașului său natal și a creat un grup istoric dedicat trecutului capitalei de nord a Moldovei, unde împărtășește informații interesante și utile. Într-un interviu acordat pentru „SP”, Claudiu Cătălin povestește despre cum și de ce a apărut această pasiune pentru istorie, ce proiect istoric dezvoltă, ce semnificație are acesta, care sunt perioadele fascinante ale orașului, precum și despre instrumentele și metodele pe care le folosește în studierea istoriei. De asemenea, el vorbește despre interesul publicului și despre cum rețelele de socializare joacă un rol important în promovarea istoriei.
Pasiunea pentru istorie a fost influențată de familie
— Sunt originar din orașul Bălți, unde am trăit primii 18 ani din viață. După absolvirea Liceului „Mihai Eminescu”, am plecat să îmi continui studiile în Franța, așa cum mulți absolvenți ai acestui liceu obișnuiesc să facă. Am urmat Științele Istorice la Universitatea din Strasbourg, iar acum îmi continui studiile în același domeniu la Universitatea Paris-Nanterre.
Nu mai știu exact când s-a născut această pasiune pentru istorie. Probabil a fost influențată de mediul familial, având în vedere că mai mulți membri ai familiei mele sunt pedagogi. În mod special, mătușa mea, care predă istoria chiar în liceul pe care l-am absolvit în Bălți, a jucat un rol important. Biblioteca familiei a fost mereu plină de cărți și manuale de istorie, unele scrise chiar de ea. Interesul meu pentru istoria municipiului Bălți s-a intensificat din cauza lipsei de apreciere pe care o observ față de acest subiect din partea multor locuitori ai orașului.
Studiind trecutul orașului meu natal, îmi dezvolt nu doar aptitudinile profesionale, ci și capacitatea de a contribui acolo unde este nevoie. Îmi doresc să le arăt oamenilor că istoria Bălțiului este mult mai bogată decât se crede în general. Această istorie trebuie valorificată, pentru că un oraș are nevoie de o identitate. Fără cunoașterea și promovarea patrimoniului său, un oraș riscă să devină o simplă localitate anonimă.
Crearea grupului „Bălți Metropolă”
— Ideea de a crea un grup „Bălți Metropolă” a apărut în anul 2018. Inițial, intenționasem să creez o pagină dedicată orașului Bălți, concentrată pe arhitectură și patrimoniu. Însă, pe parcurs, am decis să dezvolt un brand al orașului într-un mod neconvențional. M-am inspirat din proiecte similare din România și Franța, unde cetățeni cu inițiativă abordează diferite aspecte ale orașelor lor, adaptându-le la dorințele și ambițiile comunității.
În special, termenul „Metropolă” din titlul proiectului meu este inspirat de brandul orașului Strasbourg, un loc cu care m-am atașat profund în timpul anilor în care am locuit acolo. Strasbourg și-a construit o identitate în jurul conceptului de „eurométropole”, fiind cel mai important oraș al regiunii și una dintre capitalele Uniunii Europene. Autoritatea locală publică și un ziar lunar, numit "Eurométropole Magazine", care informează cetățenii despre tot ce ține de Strasbourg și cele 32 de suburbii ale metropolei.
Îmi doresc ca „Bălți Metropolă” să devină o publicație similară, care să includă întreg municipiul Bălți și localitățile din jur, ale căror vieți sunt strâns legate de oraș.
Deocamdată, proiectul meu se concentrează mai mult pe istoria orașului, dar am în plan să îl transform într-o adevărată revistă culturală locală. Sper că voi reuși acest lucru. Cu siguranță, pentru a ajunge la acest nivel, va fi necesară implicarea mai multor persoane interesate.
«Nu mi-aș dori ca acest proiect să devină o sursă de venit financiar»
— Acest proiect poate fi util tuturor celor interesați de patrimoniul bălțean. Deși nu mi-am propus inițial ca el să aibă un astfel de impact, am observat că mulți oameni găsesc informații importante pentru ei înșiși. Se pot descoperi detalii despre personalități locale, familii și evenimente istorice. De exemplu, urmașii unei familii importante din perioada interbelică m-au contactat după ce au descoperit articole despre familia lor și au fost plăcut surprinși. Au aflat lucruri noi și, în urma unor discuții mai ample, am făcut schimb de informații. Ei dețineau arhivele familiei, iar eu aveam acces la date din Monitorul Oficial al Regatului României și din diverse periodice interbelice, ceea ce mi-a permis să obțin o perspectivă mai largă asupra contextului acelei familii în acea perioadă.
Desigur, oamenii pot găsi informații despre monumentele istorice și despre viața din perioada interbelică. Cu toate acestea, pentru moment, consider că proiectul meu este mai mult un proiect de divertisment.
Studiez istoria orașului folosind arhive, biblioteci digitale, publicații periodice, dar și articolele ziarului SP despre istoria locală, unde alți cercetători au obținut informații și fotografii pe care eu nu le aveam. Uneori, mă consult cu domnul Ruslan Mihalevschi (fostul redactor-șef al ziarului "SP"), care are o experiență semnificativă în studierea orașului și în prezentarea istoriei acestuia unui public mai larg.
Cu toate acestea, studierea istoriei orașului Bălți rămâne o activitate pe care o desfășor în timpul meu liber, deoarece nu mi-aș dori să transform acest proiect într-o sursă de venit financiar. Fac acest lucru din pasiune, fie la bibliotecă, acasă sau chiar uneori în pauza de masă de la serviciu.
Despre perioadele semnificative din istoria orașului Bălți
— Evenimentele istorice marcante pentru orașul Bălți sunt numeroase, fiind dificil să selectezi doar câteva substanțiale din șirul celor cunoscute. Totuși, aș putea împărți cronologia în câteva evenimente pe care le consider semnificative pentru istoria și dezvoltarea urbei:
Întemeierea târgului (1620)
În primul rând, întemeierea târgului este un moment crucial, deși a fost mult timp disputată din cauza lipsei de izvoare sau a interpretării greșite a celor existente. Este important să menționăm că istoria a evoluat considerabil ca știință, desprinzându-se de demagogiile istoricilor secolului al XIX-lea. Astăzi, majoritatea istoricilor plasează anul primei menționări documentare a localității în 1620.
Anexarea de către Imperiul Rus
Un alt eveniment marcant a fost anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, în urma căreia târgușorul a căpătat statut de oraș. Au fost elaborate primele planuri urbanistice și a început sistematizarea arhitecturală și instituțională.
Calea ferată (1894)
Anul 1894 a adus calea ferată care lega Nistrul de Bălți, stimulând astfel crearea unui centru comercial regional și transformând orașul într-un nod pentru comerțul județelor adiacente.
Unirea cu România (1918)
Un eveniment substanțial a fost Unirea Basarabiei cu România în anul 1918. În urma acesteia, țărănimea basarabeană a fost, cu dificultate, împroprietărită, iar populația evreiască a primit drepturi cetățenești depline. Aceste schimbări au dus la o dezvoltare remarcabilă a orașului, care a devenit capitala economică a nordului Basarabiei. Viața culturală urbană a înflorit, cu patru teatre (Unirea, Sapho, Scala și Teatrul Mic), patru cinematografe (Lux I, Lux II, Modern și un cinematograf în aer liber) și numeroase periodice și tipărituri. Deși aceste elemente erau considerate modeste pentru un oraș cu statut de municipiu în acea perioadă, comparativ cu viața culturală de astăzi, nivelul din perioada interbelică este destul de impresionant.
Reanexarea de către Uniunea Sovietică (1944)
Ultimul eveniment marcant ar fi reanexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în anul 1944, în urma căreia orașul a suferit schimbări radicale. S-au demolat rămășițele orașului vechi și s-a construit un oraș suprasistematizat din punct de vedere arhitectural și urbanistic, eliminând edificiile importante din trecut, precum și străzi și parcuri. Astfel, s-a creat un nou oraș în același loc, care însă evocă o cu totul altă poveste.
«Sper să reușesc să atrag mai mulți entuziaști alături de mine»
— Cea mai mare piedică în studiul istoriei orașului Bălți este lipsa multor documente și fotografii ale edificiilor, instituțiilor și peisajelor urbane. Cred că cea mai interesantă perioadă a Bălțiului este cea de dinaintea instaurării definitive a administrației sovietice, deoarece până atunci putem găsi texte și imagini cu mărturii și opinii, cu critici și propagandă, cu abordări diferite ale aceluiași fapt, datorită existenței unei anumite libertăți a presei și a liberei expresii a cetățenilor.
Periodicele interbelice ne permit să vedem viața de zi cu zi a orașului, să observăm conflictele politice, iar Monitorul Oficial al Regatului României ne oferă detalii legate de întreprinderi și acțiuni legale ale cetățenilor sau condamnări din cauza îndatoririlor bancare, unde găsim nume, date și adrese. Din păcate, eu nu dispun de astfel de periodice din perioada de dinaintea Revoluțiilor rusești din 1917 și, deși unele pot fi găsite în arhivele Republicii Moldova, este dificil să găsești informații legate de orașul Bălți.
În perioada sovietică, presa avea rolul de propagandă și, în mare parte, este greu să ne imaginăm cum era viața de zi cu zi a urbei și a cetățenilor săi. Dificultățile sunt legate preponderent de faptul că acest oraș a fost neglijat în mod constant de-a lungul anilor, astfel că este dificil să adunăm toate elementele într-o singură poveste coerentă.
Mă ocup de studierea orașului în timpul meu liber. Mă consult cu anumite persoane, precum domnul Mihalevschi, menționat mai devreme, dar și cu muzeografi locali și cetățeni care păstrează în amintire informații despre acest oraș. Pentru ultimele fotografii cu arhitectura bălțeană, de exemplu, am apelat la soția mea, care a fost recent la Bălți și a explorat puțin orașul la indicațiile mele. Pentru unele materiale, am apelat la anumiți prieteni. Totuși, în ceea ce privește cercetarea, eu sunt persoana din spatele proiectului, dar sper să reușesc să atrag mai mulți entuziaști alături de mine.
Contribuții din partea comunității și rolul rețelelor de socializare în promovarea istoriei
— În ceea ce privește întrebarea, dacă orice băștinaș al orașului poate să se adreseze grupului, pot spune că am primit mai multe mesaje pe acest subiect de la diferite persoane. Am menționat mai devreme urmașii unei familii bălțene cu care am făcut schimb de date. Este vorba despre urmașii familiei Stivelmacher din Bălți, căreia îi aparțineau toate cinematografele menționate anterior, precum și Teatrul Scala, în clădirea căruia a funcționat și actualul Teatru Național „Vasile Alecsandri”. Am scris despre această familie de mai multe ori și voi continua să o fac, deoarece este un subiect interesant și consider important să păstrăm memoria familiilor bălțene.
Am fost contactat de scriitoarea franceză Cathie Fidler, fiica ceramistului și pictorului francez Eugène Fidler, membru al familiei Stivelmacher, născut la Bălți. Doamna Fidler m-a pus în legătură cu verișoara sa și, împreună, am discutat despre istoria familiei, făcând schimb de informații. Am primit fotografii exclusive cu cinematografele familiei; însă, spre surprinderea mea, ele nu știau nimic despre Teatrul Scala. Datorită lor, acum țin legătura cu Muzeul Șoa din Paris, căruia îi transmit informații despre personalități de origine evreiască din orașul Bălți, înllmai cu seamă despre Bernard Walter, o personalitate notorie în perioada interbelică.
Au fost și oameni care doreau să afle mai multe despre familiile lor și alții care pur și simplu vor să împărtășească istoria familiilor lor, care deja fac parte din istoria Bălțiului. Din păcate, deoarece nu locuiesc în orașul Bălți și nici în Republica Moldova, nu am posibilitatea să preiau fotografiile și documentele cititorilor proiectului Bălți Metropolă. Cu urmașii din Franța am reușit, deoarece toate documentele erau deja scanate și digitalizate.
Proiectul are nevoie de un colaborator care să locuiască în Bălți, să fie mereu acolo, în locul unde au avut loc toate poveștile pe care le împărtășim cu cititorii. Îmi doresc foarte mult să pot scrie cât mai mult despre istoria orașului, iar toți cititorii sunt bineveniți să transmit proiectului partea lor din istoria bălțeană.
Rețelele de socializare au fost esențiale în demersul meu de a studia și populariza istoria orașului Bălți, transformând informații rare în povești accesibile și conectând oamenii cu rădăcinile lor culturale. Pentru a crea un grup istoric de succes, sunt necesare pasiune și perseverență din partea inițiatorului, deoarece cercetarea istorică necesită timp și efort, precum și o strategie de comunicare eficientă, cu conținut interesant și vizual atrăgător.
Colaborarea cu alți pasionați și cu comunitatea locală ar adăuga valoare proiectului, diversificând perspectivele și materialele prezentate. Deschiderea spre dialog și acceptarea contribuțiilor publicului îmbogățesc cunoașterea trecutului și întăresc legătura dintre oameni și oraș.
Ilona Gomeniuc
Citește și