O bălțeancă despre viața în Franța: „Aici, oamenii beneficiază de o mai bună protecție socială”

Acum doi ani, Natalia Șubernețcaia și familia ei s-au mutat în Fréjus, un oraș din sudul Franței, unde ea lucrează ca bucătăreasă. Au decis să plece pentru sănătatea copilului ei, care are o formă gravă de paralizie cerebrală. În acești doi ani, datorită tratamentului din Franța, starea băiatului s-a îmbunătățit mult. Natalia ne-a împărtășit povestea ei în cadrul seriei de interviuri despre viața moldovenilor în Europa.

Apartenența Franței la Uniunea Europeană și cooperarea cu Moldova

Franța este una dintre țările fondatoare ale Uniunii Europene și joacă un rol esențial în cadrul acesteia. Țara contribuie activ la elaborarea politicilor europene, inclusiv în ceea ce privește extinderea și integrarea noilor membri. Valorile fundamentale ale UE, precum democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului, sunt principii de bază în politica Franței în cadrul Uniunii Europene, care reunește 27 de națiuni.

Cooperarea dintre Franța și Moldova evoluează în contextul politicii de vecinătate a UE și al Acordului de asociere UE-Moldova. Franța sprijină parcursul european al Moldovei, oferind asistență pentru reforme în domenii precum justiția, lupta împotriva corupției, consolidarea forțelor armate și dezvoltarea societății civile. O componentă importantă a acestei cooperări este colaborarea economică și sprijinul acordat antreprenorilor moldoveni.

În ultimii ani, Franța a intensificat sprijinul acordat procesului de integrare europeană a Moldovei, contribuind la promovarea stabilității și securității în țară. Programele de cooperare se concentrează pe domenii precum securitatea energetică, agricultura și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Experții francezi împărtășesc activ experiența lor cu partenerii moldoveni, pentru a stimula integrarea Moldovei în procesele paneuropene.

Viața în Franța i-a oferit unui băiat din Bălți, care suferă de paralizie cerebrală, o șansă de a-și îmbunătăți sănătatea​

- Care a fost principalul motiv care v-a determinat să vă mutați în Franța?

- Fiul meu, Vladislav, are 13 ani. Acum doi ani, a început să slăbească foarte mult. Când ne-am mutat, cântărea doar 11 kilograme – piele și os, îmi venea să plâng uitându-mă la el. Nimeni nu ne-a putut ajuta în Moldova, nu ne-au internat nici măcar în spital. Am încercat și în Rusia, dar nici acolo nu am primit sprijin. Am decis să ne mutăm în Europa, având pașapoarte românești. Numai în Franța am găsit ajutor, deși inițial nici nu știam ce fel de oportunități există pentru copil.

- Ce fel de sprijin ați primit în Franța pentru îngrijirea copilului?

- După ce am ajuns după 2-3 săptămâni, am mers la spital și copilul a început să aibă probleme de sănătate. Pentru a pune un diagnostic i s-a făcut un examen complet, toate analizele, toate aparatele, absolut totul.

- Cum diferă sistemul de îngrijire medicală și asistență socială pentru copiii cu nevoi speciale în Franța față de Moldova?

- Diferența este enormă, atât în ceea ce privește atitudinea, cât și îngrijirea. În Moldova, nu au reușit să facă nici măcar o tomografie pentru a verifica starea creierului, spunând că era nevoie de anestezie, ceea ce ar fi fost riscant pentru un copil cu paralizie cerebrală. Aici, în Franța, i-au făcut tomografia fără anestezie, fără probleme. Nimeni nu a spus că ar trebui adormit, că stă prost întins, că se zbate.

De asemenea, în Franța, am reușit să facem patru operații, inclusiv tratament dentar. A fost o mare problemă să facem o astfel de operație în Moldova. Aici toți copiii, chiar și sub 18 ani, își tratează dinții sub anestezie, pentru a nu-i traumatiza.

Prima dată când am fost la spital, am fost singura cu pașaport românesc. Soțul meu și copiii au venit cu pașapoarte moldovenești. Am primit imediat un asistent social care s-a ocupat de toate actele posibile pentru ca tot acest tratament să fie gratuit.

La o lună de la prima vizită la spital am primit o factură și vă spun că suma era substanțială, dar noi nu am plătit nimic, pentru că copilul a fost înregistrat și a primit tratament și toate îngrijirile necesare.

Acum, suntem sub îngrijirea unui spital unde avem acces la medici specializați – ortoped, pneumolog, gastrolog, dentist și neurolog. Fiecare medic consultă copilul la fiecare șase luni și ajustează tratamentul în funcție de necesități.

Noi am făcut actele de la zero aici. Am primit și o pensie pentru copil. Serviciile sociale funcționează foarte bine aici. În doi ani, Vladislav a câștigat în greutate aproximativ 11 kg. Suntem recunoscători medicilor pentru toată grija lor. Totul este gratuit pentru copil, inclusiv mâncarea, medicamentele și echipamentele necesare – cărucioare, verticalizatoare, totul. Pentru noi, părinții, acesta este un sprijin imens.

Dacă aș fi știut mai devreme cât de mult ajutor primesc copiii cu dizabilități aici, am fi venit în Franța cu mult timp înainte.

- Care au fost principalele dificultăți pe care le-ați întâmpinat în adaptarea la viața în Franța?

- Primul an a fost foarte dificil. Nu știam limba și asta a îngreunat mult lucrurile. Soțul meu a lucrat primele două luni în construcții, dar apoi slujba s-a terminat. Eu am găsit un loc de muncă ca bucătăreasă într-un restaurant și, în același timp, am început să facem actele necesare. A fost un proces lung și complicat, mai ales pentru că doar eu aveam pașaport românesc, iar cu un pașaport moldovenesc nu poți rezolva multe aici.

Mi-a luat mult timp să obțin un permis de ședere pentru soțul meu, pe motiv că sunt cetățean al Uniunii Europene. Pentru copii este un pic mai ușor, dar tot este hârțogărie peste tot, pe care toată lumea o iubește foarte mult. Poți aștepta o lună, și două, și trei răspunsuri. Totul este pe principiul primul venit, primul servit. A fost greu până am reușit să facem totul oficial, dar acum ne descurcăm mai bine.

Există încă multe nuanțe, trebuie să înveți limba. Vorbesc bine, înțeleg bine, dar mai sunt multe de învățat. Aici întotdeauna trebuie să faci niște hârtii, trebuie să actualizezi ceva.

Cea mai mare problemă pentru a te muta aici este să găsești o locuință. Dacă aveți cazare, acte românești, dacă aveți în familie un copil cu dizabilități, cu siguranță merită să veniți aici. Ei oferă sprijin, asistență socială. Un asistent social vine aici o dată pe săptămână pentru a verifica starea copilului. Inițial, când am ajuns, când ne-am întors acasă după spital, ne-au trimis și o asistentă medicală care ne-a ajutat enorm. Ea a chemat ambulanța când a fost nevoie și ne-a ghidat, mai ales că la început nu cunoșteam limba.

Deși există unele dificultăți, viața aici este mai ușoară decât în Moldova.

- Ai de gând să te întorci în Moldova în viitor sau vei rămâne în Franța?

- Nu cred că ne vom întoarce în Moldova. Fiica mea învață aici, iar fiul meu este sub supravegherea constantă a medicilor. Serviciile sociale sunt foarte implicate, ne monitorizează, și cam o dată pe lună avem programări la spital pentru a verifica starea fiului. În Moldova, starea lui se înrăutățea vizibil. Deși la început mi-a fost teamă să ne mutăm, am realizat că aici viața este mult mai bună pentru el.

Oamenii în Franța sunt mult mai bine protejați social. De exemplu, bătrânii de 70-80 de ani arată mult mai bine aici, nu i-ai considera niciodată „bunici.”

Știți, eu încă am emoții când vine vorba de fiul meu, pentru că suntem într-o țară străină și el este doar un copil printre mulți alții, dar câtă grijă, sprijin și ajutor am primit…

Natalia Preobrajenscaia

Citește și:

• O bălțeancă stabilită în UE: „Ne simțim mai în siguranță în Letonia”
• O bălțeancă despre viața în Republica Cehă: ,,Am început să mă obișnuiesc cu această țară și m-am îndrăgostit de ea"
• „Vreau să devin un psiholog căutat": o bălțeancă vorbește despre experiența sa de a studia în România