- Clarificăm
"Viața în UE depinde de oamenii înșiși": un locuitor din Drochia despre mutarea în România
Un moldovean care s-a mutat la Brașov a povestit cum diferă viața în Moldova și în România. Foto din arhiva personală a eroului intervievat
În contextul integrării europene a Republicii Moldova, începem o serie de interviuri cu conaționalii noștri care trăiesc în UE și cu europenii care trăiesc și lucrează în Moldova. Primul nostru erou este Alexandru Stratu. El are 38 de ani. S-a mutat din Moldova în România în anul 2016, unde locuiește în Brașov și lucrează într-o fabrică de panificație. El ne-a împărtășit observațiile sale despre cum diferă viața în țara vecină de a noastră.
Aderarea României la Uniunea Europeană
România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Aderarea la UE a impus țării să facă schimbări semnificative în legislația, economia și sistemul politic. România a trebuit să îndeplinească criteriile UE:
- să asigure statul de drept;
- să lupte împotriva corupției;
- să respecte drepturile omului.
Procesul de integrare europeană a României a fost susținut de autorități și de majoritatea populației țării. Românii au văzut în UE o oportunitate de dezvoltare economică și socială.
România a făcut progrese semnificative de la aderarea la Uniunea Europeană. Economia țării a înregistrat o creștere constantă datorită investițiilor din fondurile UE, care au contribuit la dezvoltarea infrastructurii, la modernizarea agriculturii și a industriei. Aceste investiții au ajutat România să îmbunătățească rețelele de transport, să construiască noi drumuri și poduri și să modernizeze calea ferată.
Aderarea la Uniunea Europeană a făcut ca România să devină atractivă pentru investitorii străini, ceea ce a contribuit la crearea de noi locuri de muncă și la îmbunătățirea nivelului de trai.
Pe lângă realizările economice, aderarea la UE a adus României și beneficii sociale. Românii pot călători, studia și lucra liber în alte țări europene. Acest lucru a facilitat schimburile culturale și a îmbunătățit calitatea educației.
Experiența de localizare și trai în România a unui inginer din Drochia
— De cât timp locuiți în România și cum v-ați mutat?
— M-am născut și am locuit în Drochia până în 2016. Am lucrat la fabrica de zahăr ca inginer timp de 10 ani. Au fost lucruri bune și lucruri rele. Am ajuns la un punct în care am observat că ceea ce am vrut să fac pentru fabrică nu era treaba nimănui, sarcina era doar să urmez cu strictețe regulile de care nu prea îi păsa nimănui. Eu nu puteam să fac asta. Am avut neînțelegeri cu superiorii mei, au existat dificultăți în ceea ce privește plata salariilor.
În 2016, soția mea mi-a sugerat să încerc să-mi găsesc un loc de muncă în altă parte. Ea m-a ajutat să fac un CV și l-am postat pe internet. O lună mai târziu, am primit un telefon de la o agenție de recrutare care îmi oferea un loc de muncă la o firmă din România. Am avut un interviu și urma să aplic pentru postul de maistru. Când am ajuns să îmi găsesc un loc de muncă în România, mi s-a oferit un post în domeniul mentenanței și am fost numit șef al departamentului de mecanică. Aveam 3 oameni sub comanda mea și am înființat departamentul: când am ajuns, nimeni nu completase nici măcar documentele de raportare.
Am lucrat în această poziție timp de aproximativ un an. Crearea departamentului a necesitat achiziționarea de piese de schimb pentru ca echipamentul să funcționeze perfect și fără probleme. Directorul nu dorea să investească în acest sens și să se ocupe de probleme.
M-am mutat să lucrez în altă parte, unde lucrez și astăzi, peste 6 ani mai târziu. Lucrez ca manager de mentenanță la o fabrică de panificație din Brașov, ocupându-mă de proiecte tehnice și de investiții.
— Care sunt principalele diferențe între viața din Moldova și cea din România în ceea ce privește accesul la educație, sănătate și alte servicii sociale?
— Nu am simțit nicio diferență deosebită. Atât în Moldova, cât și în România, conducerea întreprinderilor mi-a oferit cursurile necesare pentru munca mea - cursuri de limbă (engleză), cursuri profesionale pentru îmbunătățirea calificărilor. În ambele țări înțeleg foarte bine că, dacă nu investesc în dezvoltarea personalului, nu va fi posibilă dezvoltarea întreprinderii.
În ceea ce privește asistența medicală, am avut ocazia să stau într-un spital din România. În Moldova nu am mai fost de mult timp la spital, dar din câte știu, sistemul de sănătate de la noi este acum orientat spre pacient - acoperișurile nu au scurgeri, te hrănesc bine. Mama mea lucrează într-un spital din Drochia și spune că acolo condițiile sunt bune. În ceea ce privește asigurarea, asigurarea de sănătate din România îmi acoperă toate afecțiunile și chiar are o acoperire mai largă.
Un avantaj special al asigurării este că în contractul meu se stipulează că, pe lângă asigurarea de sănătate, acumulez bonusuri în numerar pe care le pot folosi ca abonament medical pentru servicii la o clinică privată - analize, operații simple - prin intermediul angajatorului meu. Dacă nu folosesc acest abonament, pot folosi bonusurile pentru a merge în vacanță, acest lucru se numește tichete de vacanță. Găsesc pe site un hotel la munte, la mare, în pădure, dacă lucrează cu acest sistem, pot folosi bonusurile pentru a merge acolo.
În România, poliția este foarte politicoasă. Nu-mi amintesc acest lucru în Moldova. Și aici toată lumea este foarte calmă și prietenoasă. Recent am fost într-un club și pe stradă am văzut o imagine - un bărbat bătut, cu fața spartă, beat, a ieșit din colțul clădirii, un polițist s-a apropiat de el. Au stat de vorbă și au plecat pe drumuri separate. Mai erau și alte persoane foarte bete în fața clubului, dar, întrucât nu încălcau ordinea publică, poliția nu s-a atins de ei.
— Cum apreciați situația economică a Republicii Moldova în comparație cu cea a României? Există avantaje sau dezavantaje specifice în fiecare dintre aceste țări?
— Diferența economică dintre Republica Moldova și România este ca între cer și pământ. Sunt multe de discutat aici.
Finanțarea. Diferența este că finanțarea de aici, indiferent de unde provine, este folosită foarte diferit decât în Moldova. Acest lucru se reflectă în faptul că în România există un control mai mare asupra banilor. Vorbim de bani care vin de la o terță parte (granturi, finanțare de la FMI), nu de la buget, există un alt nivel de control.
În Moldova, acum câțiva ani, s-a furat un miliard, și aici se fură, fiecare în felul său, la niveluri diferite, dar aici cel puțin se încearcă să se facă ceva în jurul acestei sume. Subiectiv, dacă vă uitați, în România din 100 de mii vor fura 40 și restul vor fi direcționați către ceva necesar, aceleași drumuri, în timp ce în Moldova raportul va fi diferit - 60 vor fi furați și 40 vor fi folosiți pentru a încerca să închidă problema.
Buget. Să presupunem că banii de la buget nu sunt furați. Unde se duc acești bani? Nu știu cum e acum în Moldova, dar eu nu sunt fundamental de acord cu modul în care românii gestionează banii de la buget. Să plătești o grămadă de bani unor oameni care nu vor să muncească, care nu fac nimic, care trăiesc din indemnizații este greșit. În momentul în care statul susține acest parazitism, ei provoacă degradarea statului însuși.
Peste tot în România nu găsești nici măcar oameni care să accepte să vină la tine să muncească pe bani, de exemplu să ridice un gard. Indemnizația de șomaj le permite oamenilor să nu-și caute un venit suplimentar. Toate chestiunile legate de orice nevoi casnice se rezolvă doar prin firme specializate, nu găsești o persoană oarecare atunci când vrei să rezolvi vreo problemă casnică.
Salariu. În România, un salariu sau o indemnizație de șomaj vă permite să trăiți și să plătiți utilitățile fără a fi nevoit să vă dezavantajați în altceva. În Moldova, din câte am înțeles, situația este diferită.
— Care credeți că este impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra Republicii Moldova? Care sunt principalele avantaje sau dezavantaje pentru moldovenii care trăiesc în România?
— Principalul avantaj este pașaportul românesc și posibilitatea de a merge oriunde. Dar, așa cum moldovenii noștri vor să meargă în România și să-și facă pașaport românesc, românii caută o modalitate de a merge în Germania, Italia sau Franța. Și pleacă în masă. Acum, 30 la sută din locurile de muncă auxiliare sau slab plătite sunt făcute de cetățeni din Pakistan, Sri Lanka, India, Bangladeș.
Niciodată nu am căutat modalități de a pleca din Moldova, dar s-a întâmplat că am venit aici, lucrez și locuiesc aici, și nu mă duc în altă parte. Și mai cunosc câteva persoane care locuiesc aici, lucrează aici și nu pleacă nicăieri altundeva. Nu este vorba atât de mult despre țară, ci despre cum te simți tu însuți într-un loc.
— Conform observațiilor dumneavoastră, există diferențe culturale semnificative între țările noastre? Cum vă afectează acestea viața și interacțiunea cu populația locală?
— România are o mulțime de concerte, spectacole și activități culturale gratuite. Îmi plac foarte mult concertele de jazz de aici, care au loc în mici baruri locale. Sunt atât muzicieni locali, cât și muzicieni din Europa și din SUA. Oamenii din România sunt foarte interesați de cultură. Am observat că imediat ce ieși din Moldova în direcția europeană - oamenii sunt mult mai relaxați, mai liberi, nu mai sunt atât de inhibați. Nu sunt atât de precauți în conversație, comunică ușor și liber, de aceea nivelul de cultură este mai ridicat aici, pentru că există o cerere din partea localnicilor. Ei știu să se relaxeze.
Pe de altă parte, natura relaxată a localnicilor încă îmi provoacă un oarecare disconfort. Sunt obișnuită cu un astfel de mediu când ești mereu încordat, așa cum este obișnuită toată lumea în Moldova. Este uneori un șoc pentru mine să observ cum nu sunt atenți la unele lucruri care mă atrag. Doi oameni stau acolo, unul îl rănește intenționat pe celălalt, dar cei din jur nu-i dau atenție deloc. Toată lumea își vede de treaba ei. Chiar și cu poliția rutieră - nimeni nu se atinge de tine până nu începi să încalci, dar în Moldova am avut mai multe cazuri când poliția rutieră s-a comportat altfel.
De asemenea, am început treptat să înțeleg umorul local. Mi s-a explicat odată că umorul românesc se bazează pe persoană, descriind anumite calități sau defecte, în timp ce umorul nostru se bazează pe situații. Și asta este interesant de observat.
— În timpul vieții dumneavoastră în România, v-ați confruntat cu dificultăți pentru dumneavoastră ca moldovean?
— Nu, nu a fost niciodată prea dificil. Poate doar problema limbii. Disputele legate de limbile română și moldovenească nu se potolesc nici aici, nici în Republica Moldova. Dar este totuși sigur să vă exprimați opinia aici.
Și încă o precizare - cetățenia română se acordă persoanelor care nu cunosc limba română. Dacă această persoană rămâne în România, apar probleme - limba trebuie învățată. Limba nu este cel mai ușor de învățat. Eu locuiesc aici de mult timp, dar chiar și eu am uneori dificultăți în pronunțarea unor cuvinte. La serviciu comunicăm în limba română și uneori mă blochez pentru că știu cuvântul în rusă, dar în română am uitat cum se pronunță. Uneori am probleme de înțelegere a limbii. Utilizarea specifică a cuvintelor în propoziții face uneori dificilă înțelegerea sensului celor spuse.
— Cum credeți că va afecta aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană relațiile cu România? Ce beneficii poate aduce pentru ambele țări și pentru cetățenii lor?
— Habar nu am. Nu toți oamenii din România sunt mulțumiți de normele Uniunii Europene. Legile, restricțiile, beneficiile. Oamenii fug de aici, se duc oriunde, nu are cine să muncească. În Moldova deja nu are cine să muncească, iar situația cu alocațiile va agrava această situație dacă și acolo oamenii vor începe să stea pe gâtul statului, pentru că aceasta este norma UE - alocația ar trebui să acopere toate nevoile, deci nu este nevoie să muncești.
Moldova se află acum într-o situație în care integrarea europeană este singura cale mai mult sau mai puțin evidentă pentru această țară. Dar oamenii ar trebui să înțeleagă că viața în Uniunea Europeană nu depinde doar de stat, ci și de ei înșiși. Dacă vreți să fie bine, munciți pentru asta.
Natalia Preobrajenscaia
Citește și:
