Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc și Eugen Doga despre Grigore Vieru: Amintiri la 90 de ani de la nașterea poetului

Pe 14 februarie 2025, marele poet Grigore Vieru ar fi împlinit 90 de ani. Compozitorul Eugen Doga și cântărețele Nadejda Cepraga și Anastasia Lazariuc au povestit pentru „SP” despre colaborarea lor artistică cu poetul.

Grigore Vieru, împreună cu compozitorul Eugen Doga, a scris cântece pentru personajele filmului moldo-român pentru copii „Maria, Mirabela”. În 1982, acest film a fost premiat la un festival internațional de film din Italia.

Versurile sale au stat la baza unor melodii celebre precum „Cântă, măi amor”, „Gelozie”, „Melancolie” și „Romantică”, îndrăgite nu doar în Moldova, ci și peste hotare.

De-a lungul carierei, poetul a colaborat cu Ion și Petre Teodorovici, Eugen Doga, David Gherșfeld, Arcadie Luxemburg și Zlata Tcaci, creând cântece interpretate de artiști renumiți precum Ion Suruceanu, Nadejda Cepraga, Sofia Rotaru și Anastasia Lazariuc.

În 1984, casa de discuri sovietică „Melodia”(«Мелодия») a lansat, în colecția „Discoclub”(«Дискоклуб»), un album cu piesele compozitorului Anatol Chiriac, pe versurile lui Grigore Vieru.

Nadejda Cepraga: „Vieru știa să redea toată paleta emoțiilor umane”

Prima mea melodie cu versuri scrise de Grigore Vieru a fost „Casele Moldovei”, la începutul anilor ’70, pe muzica compozitoarei Zlata Tcaci. Apoi au urmat „Haide, inimă”, „Seara pe toloacă”, „La revedere” de Mihai Dolgan și „Melancolie” de Petre Teodorovici. Fiecare piesă are propria sa poveste, dar cele mai dragi inimii mele sunt „Cântă-mă, amor” de Eugen Doga și „Gelozie” de Ion Aldea-Teodorovici.

Într-o seară, înainte de un zbor, dragul nostru poet Grigore Vieru a fost cuprins de un moment de inspirație profund sentimentală. Acea emoție puternică l-a făcut să scrie versurile piesei „Gelozie”, cunoscută și ca „Poezie dragostei”. Grigore l-a sunat imediat pe compozitorul Ion Aldea-Teodorovici, iar împreună au creat această capodoperă. Când piesa a fost gata, Ion mi-a adus-o personal. Îmi amintesc perfect acel moment: am ascultat-o și am gândit: „Doamne, ce melodie frumoasă și sensibilă!”. Cel mai impresionant era faptul că Vieru reușea să transmită toate trăirile sufletești prin versurile sale. Am înregistrat cântecul cu orchestra „Melodia”, dirijată de Boris Frumchin.

Piesa a devenit rapid un mare succes! A fost atât de populară încât s-a filmat imediat un videoclip pentru emisiunea „Poșta de dimineață”(«Утренняя почта») de la televiziunea centrală, dar și pentru un film artistic al lui Ion, „Balada dragostei”, difuzat la televiziunea din Moldova.

Țin minte că melodia i-a plăcut foarte mult Zinaidei Julea, care atunci era solistă în ansamblul „Fluieraș”. Ea l-a rugat pe Ion să-i compună și ei o piesă similară. Astfel, Ion i-a propus să includă „Gelozie” în repertoriul său.

Poate că azi acest lucru ar fi stârnit discuții, dar pe atunci eram pur și simplu fericiți să interpretăm capodoperele tandemului artistic dintre Vieru și Aldea-Teodorovici.

„Gelozie”, fragment din filmul muzical „Balada dragostei”, produs de „Chișinău Telefilm”, 1985

O altă piesă, din ale mele preferate pe versuri de Grigore Vieru, cu muzica compusă de maestrul nostru Eugen Doga, este „Cântă-mă, amor”. Înainte de a înregistra această piesă, a trebuit să muncesc destul de mult. Motivul este că Eugen este un adevărat maximalist! Dacă spunea că ceva trebuie făcut într-un anumit fel, nu exista altă variantă. Puțini știu că el nu doar lucra la muzică, dar „ajusta” și textul pentru interpret, atunci când considera necesar. Așa s-a întâmplat și cu „Cântă-mă, amor”.

Când am auzit prima dată melodia, mi s-a părut că muzica și versurile se unesc într-un tot unitar, ca și cum ar apărea aripi ce te duc într-o altă lume de la primele acorduri. Piesa a devenit imediat un hit. Am înregistrat-o de două ori – la Televiziunea Centrală, pentru emisiunea „Piesa anului”(«Песня года»), ceea ce subliniază popularitatea sa. În acele vremuri, ascultătorii își alegeau piesele preferate, trimițând scrisori la „Dragă redacție”(«Дорогая редакция»), iar faptul că „Cântă-mă, amor” s-a aflat printre favorite a fost o onoare deosebită.

Îmi amintesc și un moment emoționant de la festivalul „Piesa-87”(«Песня-87»). Când a primit diploma pentru piesa finalistă, Eugen a aflat chiar în sala de concert că i s-a conferit titlul de Artist al Poporului din URSS, cel mai înalt titlu din acele vremuri.

Dar cel mai de preț semn de apreciere pentru mine au fost cuvintele lui Grigore Vieru: „Nadejda, nu mi se întâmplă des să rămân fără suflare, dar ascultând această piesă, pe care am scris-o, simt cum se opresc atât inima, cât și sufletul.” Și, de fapt, Vieru era un om destul de tăcut în viața de zi cu zi… Rămânea un poet plin de mister!

Mai târziu, în stilul tendințelor de atunci, a fost făcut un aranjament disco al piesei, înregistrat cu ansamblul „Plai”.

De asemenea, am filmat un videoclip pentru televiziunea moldovenească, iar piesa a intrat în filmul muzical „Poetul, marea și inspirația”, unde am participat alături de Ricu Vodă, Ion Suruceanu, Anastasia Lazariuc și Zinaida Julea.

„Cântă-mă, amor”, fragment din filmul „Poetul, marea și inspirația”, „Moldova-film”, 1988

„Melancolie” de Petre Teodorovici am înregistrat-o de două ori, într-o versiune originală cu orchestra „Melodia”(«Мелодия») sub conducerea lui Boris Frumchin și cu orchestra lui Iurii Silantiev.

Acum, uneori citesc și văd cum se analizează povestea acestei compoziții. Dar trebuie spus că totul a fost mult mai simplu. La Chișinău, piesa a fost înregistrată cu ansamblul „Contemporanul” de Iulian Caranfil, eu am înregistrat-o la Moscova, iar Sofia Rotaru – cu ansamblul „Cervona Ruta”(«Червона рута»). Redacția muzicală a decis că la festivalul „Piesa anului” va cânta Sofia. Ea știa că am înregistrat piesa cu Silantiev, dar, în practică, redactorul decidea cine și ce piesă va prezenta într-o anumită emisiune. Cu Sofia și Petre ne-am întâlnit apoi în culisele festivalului și am discutat despre situație. Nu am pus prea mult accent pe această piesă. Ei bine, am înregistrat-o și am înregistrat-o. O cântam pentru că mi-o cereau la concerte. Piesa a fost apoi cântată și de Petre, dar și de Ion Suruceanu, Olga Ciolacu, Anastasia Lazariuc.

Înregistrarea primei transmisii a piesei „Melancolie” la Radioul Uniunii Sovietice, 1982

Anastasia Lazariuc: „Versurile lui Grigore Vieru despre iubirea față de tot ce ne înconjoară”

Desigur, este trist când îți dai seama că poetul nostru drag, Grigore Vieru, nu mai este printre noi de atâția ani. Și aceasta nu este doar o tristețe, ci o lipsă a creațiilor sale, a noilor sale lucrări. Poeziile lui Vieru despre iubirea față de tot ce ne înconjoară: față de patrie, despre rădăcini, despre viață în sine, până la urmă. Prima mea compoziție, înregistrată pe versurile lui Vieru, a fost „Lacrima”, muzica fiind compusă de maestrul Constantin Rusnac în 1982. Totuși, piesa care este cu adevărat specială pentru mine este „Ca prima oară”. Această melodie a lăsat o amprentă adâncă în sufletul și în creația mea. Au trecut mai bine de 40 de ani de la prima sa apariție, iar „merg pe pământ și cânt ca vioara…”.

„Ca prima oară”, fragment din filmul muzical „Balada dragostei”, „Telefilm Chișinău”, 1985

Există și alte lucrări pe versuri de Grigore Vieru, muzica fiind compusă de maestrul nostru remarcabil Eugen Doga: „Păstrați iubirea”, „Oglinda clipelor”, „Fuga, fuga”, „Se-însera”, „Dragă Otee”, „Ultima Oră”. De atunci, ori de câte ori am cântat la concerte, aici – acasă, la Chișinău și în Moldova, programul meu s-a concentrat mereu pe aceste cântece ale tinereții noastre… Este foarte îmbucurător că și tineretul de acum interpretează aceste lucrări. În ele sunt cuprinse adevăratele, sincerele valori ale vieții.

„Oglinda clipelor” în duet cu Iurii Sadovnic, fragment din concertul autorului Eugen Doga la Chișinău, 1987

Compozitorul Eugen Doga: „Lumea poeziei lui Vieru este nelimitată în toate direcțiile”

Grigore Vieru și Eugen Doga

Creativitatea lui Grigore Vieru mi-a adus numeroase cântece, care nu ar fi existat fără aceste versuri... Vieru este steaua poporului nostru, un dar de sus. El iubea cu devotament țara noastră, era un adevărat patriot. Dorind un viitor luminos, el ardea, emanând nu doar lumină, ci și căldură. Poate că nu toți observăm lumina stelelor, dar cu siguranță simțim absența lor. Lumea poeziei lui Grigore Vieru este nelimitată în toate direcțiile și spațiile.

Îmi amintesc un caz mistic. La congresul Uniunii Compozitorilor de la Moscova, în 1988, am aflat că mama mea a decedat... Nu îmi amintesc cum am găsit puterea să aștept sfârșitul evenimentului. Seara deja eram în Chișinău. Afară se abătea o furtună teribilă, vântul urla... Acasă nu îmi găseam locul. Și dintr-o dată am observat că pe pian se afla o fâșie de hârtie cu versuri, fără semnătura autorului. I-am întrebat pe cei de acasă: „Cine a adus asta?”, și mi-au dat doar din umeri. Am citit versurile și am înțeles imediat, acestea erau ale lui Grigore Vieru. „Cu siguranță!” am gândit eu, pentru că el niciodată nu își semna poeziile...

Dimineața trebuia să plec la Mocră (raionul Rîbnița — locul nașterii lui Eugen Doga — „SP”), aveam mult timp până atunci, așa că am tot stat neliniștit. M-am așezat la pian, am privit hârtia și am văzut că totul este perfect în ea: sensul, epitafele, strofele. Printre lacrimi, pe partitura muzicală a apărut un cântec-requiem, pe care, după câteva zile, l-a interpretat minunat Anastasia Lazariuc. Când a auzit piesa, și Grigore Vieru a fost uimit, nu își aducea aminte să îmi fi adus vreodată versuri. Cum au ajuns acestea acasă la mine? Aceasta este una dintre multele enigme ale vieții mele...

Cântecul-requiem pe versuri de Grigore Vieru, interpretat de Anastasia Lazariuc, pe care Eugen Doga l-a dedicat memoriei mamei sale

Rodion Jamaletdin

Foto: Arhivele eroilor

Citește și

• Primăria Bălți invită locuitorii orașului să onoreze memoria marelui poet Grigore Vieru
• Grigore Vieru: Patriot al limbii române și promotor al renașterii naționale