La 27 martie 1918 Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România

Unirea Basarabiei cu România, 27 martie (9 aprilie) 1918 a fost rezultatul eforturilor și activismului membrilor Partidului Național Moldovenesc. Sfatul Țării a votat în mod hotărât și ferm pentru unirea Basarabiei cu Regatul României, marcând astfel un moment de cotitură în istoria Moldovei. Această decizie, luată cu unanimitate de voturi, vine după luni de dezbateri intense și deliberări, reflectând voința clară a poporului moldovean de a-și determina propriul viitor și de a se uni cu țara-mamă, România.

Basarabia, definită în cadrul administrației țariste în 1812 la Tratatul de la București, a parcurs un drum lung și anevoios către această hotărâre istorică. La sfârșitul anului 1917, Basarabia s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească, proclamând autonomia sa în cadrul Republicii Ruse. După Revoluția din Octombrie, a urmat independența față de Rusia bolșevică, deschizând calea către un moment crucial în istoria sa - unirea cu Regatul României.

Organizarea pentru această unire a început cu înființarea Partidului Național Moldovenesc la data de 5/18 aprilie 1917, având în frunte ca președine de onoare pe Vasile Stroescu și alte personalități remarcabile precum Paul Gore (președinte), Vladimir Herța (vicepreședinte), Pantelimon Halippa (secretar general), Onisifor Ghibu (secretar) și Daniel Ciugureanu. Partidul, cu organul său de presă ziarul "Cuvânt moldovenesc", a militat inițial pentru autonomia Basarabiei, recunoscând concomitent dreptul la autodeterminare națională al tuturor etniilor din regiune.

În programul Partidului Moldovenesc, votat la 5/18 aprilie 1917, articolul fundamental prevedea următoarele: "Recunoscând necesitatea ca Basarabia să rămână legată de Rusia numai în limitele unor chestiuni de interes ale întregului stat, Partidul Național Moldovenesc consideră necesar de a introduce autonomia Basarabiei, respectând concomitent și dreptul la autodeterminare națională ale altor etnii care locuiesc în gubernia Basarabia."

Dezbaterile și consultările pentru unire au avut loc în mai multe etape. Adunarea Generală a zemstvei din districtul Soroca, la 13/26 martie 1918, a votat în unanimitate pentru unirea Basarabiei cu România. De asemenea, Adunarea Generală din 25 martie a Zemstvei județului Orhei, prezidată de Bejbeuc-Melicov, reprezentant al etniei armene din Sfatul Țării, s-a pronunțat în favoarea acestei uniri.

La ședința solemnă a Sfatului Țării din 26 martie, premierul Marghiloman, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, a subliniat importanța și necesitatea unirii. Alexandru Marghiloman a pledat pentru respectarea drepturilor și libertăților câștigate, lăsând Sfatul Țării să decidă asupra propunerilor guvernului român.

În numele Blocului Moldovenesc, deputatul Ion Buzdugan a citit declarația propunerii de unire în limba română, document care a fost apoi recitat și în limba rusă de către deputatul Vasile Cijevski.

Pe 27 martie (9 aprilie) 1918, într-o atmosferă plină de emoție și entuziasm patriotic, Sfatul Țării ( organul suprem de conducere al Basarabiei) a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România.

Declarația solemnă a Sfatului Țării a subliniat că "Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA."

Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele (citare exactă a textului):

1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român;
2. Basarabia avea să-și păstreze autonomia provincială, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot universal, egal, direct și secret;
3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;
5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate de parlamentul român numai cu acordul reprezentanților locali;
6. Drepturile minorităților din Basarabia urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării;
8. Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de reprezentanți proporțional cu populația regiunii;
9. Toate alegerile din Basarabia aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție;
11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate.

La finalul ședinței, prim-ministrul a spus: "În numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, luăm act de unirea Basarabiei cu România, de acum înainte și pentru totdeauna." Președintele Sfatului Țării, I. Inculeț, a închis ședința.

La data de 30 martie/12 aprilie 1918, după ce prim-ministrul român s-a întors la Iași, s-a sărbătorit oficial unirea Basarabiei cu România. Decretul regal care a promulgat actul Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918.

Imaginile preluate de la Agenția Națională a Arhivelor.

Maia Bălan

Citește și: 

• În România a fost realizată prima operație cu ajutorul inteligenței artificiale 
• Artiștii moldoveni și-au prezentat lucrările la o expoziție din Germania 
• Chișinăul a ajuns în finala competiției Capitala Europeană a Tineretului 2027