Baba Dochia își scutură ultimele cojoace la nordul Moldovei

Baba Dochia a decis să plece în munți, iar înainte de plecare își scutură ultimele cojoace peste nordul Moldovei. Din cojoacele ei mai zboară câțiva fulgi de zăpadă, care se topesc, cînd văd abundența de ghiocei și brebenei, aduși pe plaiurile noastre de Mărțișor.

Legenda babei Dochia prinde viață încă odată, când fulgii de zăpadă se topesc în lumina primăverii. 

Mitul ancestral al babei Dochia, cunoscută și sub numele de Baba Odochia, este un pilon al mitologiei românești. Fiecare fulg de zăpadă răzleț din luna martie este o amintire a legendei populare care a inspirat generații întregi.

Conform unei variante, Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. De ea se îndrăgostește Traian, cuceritorul Daciei. Neștiind cum altfel să fugă de el, Dochia și „a ei popor” se refugiază pe muntele sacru Ceahlău. Aici, realizând că nu poate scăpa de dragostea lui Traian, Dochia apelează la zeul suprem Zamolxes, care o transformă, alături de turma sa, într-o stâncă.

O altă poveste spune despre Dragobete, fiul Dochiei, care s-a căsătorit împotriva dorinței mamei sale. Într-o zi de iarnă, Dochia îi dă norei sale un ghem de lână neagră și o trimite la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata încearcă disperată, dar lâna rămâne neagră. În lacrimi, fata primește ajutor de la Domnul Iisus Hristos, care îi oferă o floare roșie. 

După ce a mulțumit lui Domnul Iisus Hristos pentru floarea roșie care a albit lâna, fata a pus această floare în apă și a început să spele ghemul de lână. Cu uimire, a observat că lâna s-a schimbat complet în alb. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, fata s-a întors acasă.

Când a aflat povestea fetei, Baba Dochia s-a înfuriat, crezând că venirea primăverii a fost semnalată de Mărțișorul pe care i l-a oferit fetei. Ea a pornit în căutarea primăverii, îmbrăcată în cele 12 cojoace (unele versiuni spun de 9), simbolizând cele șase zile bune și cele șase zile rele. În timpul călătoriei, soarele puternic a făcut-o să își dea jos pe rând cele nouă cojoace pe care le purta, până când a rămas fără niciunul. Dar vremea a luat o întorsătură bruscă și Dochia a fost cuprinsă de îngheț. 

Legenda babei Dochia este o luptă veche dintre Bine și Rău, dintre primăvară și iarnă. Fiecare fulg de zăpadă este o amintire a acestei bătălii, din care mereu iese victorios Binele.

Astfel, pe plaiurile noastre, Mărțișorul aduce cu sine nu doar primăvara, ci și povestea milenară a babei Dochia, o amintire a trecutului și a puterii naturii asupra noastră.

Maia Bălan