Alb și Roșu Mărțișor

Primăvara mult așteptată a sosit, bucurându-ne cu mărțișoare alb-roșii pe fundalul zăpezii încă prezente pe ici-colo. A treia lună din calendar, care anunță trezirea naturii, se numește Martie.

Numele lunii (Martius) provine de la zeul roman al războiului - Marte. Înainte de adoptarea calendarului iulian, anul începea cu această lună.

La români, popular, luna este cunoscută sub numele de Mărțișor și vine după Făurar. Este o zi specială, în care mărțișoarele, împletite din fire albe și roșii, sunt oferite, și Primăvara este întâmpinată oficial cu cântece și dansuri.

Simbolul alb-roșu al primăverii la daci era considerat un obiect magic, protector împotriva bolilor și nenorocului, care se poartă la piept sau la încheietura mâinii. Această tradiție datează încă din vremurile dacice, fiind însoțită adesea de o monedă de aur sau argint, ca o parte a unui ritual de reînnoire a timpului.

Se spune că Mărțișorul ar fi o funie a zilelor anului, toarsă chiar de Dochia, când își păștea oile pe munte.

Mărțișorul alcătuit dintr-un fir alb și unul roșu este simbolul reînvierii naturii și anunță sosirea primăverii.

Culoarea roșie a firului exprimă iubire, poate proteja împotriva relelor, poate simboliza vara și ne poate aminti de sacrificii făcute în trecut. Pe de altă parte, firul alb semnifică puritatea și energia, pacea și poate reprezenta iarna. Prin urmare, șnurul alb-roșu al mărțișorului reflectă îmbinarea strânsă a acestor speranțe.

Conform unei legende larg răspândite în Moldova, Zâna Primăvară a ieșit în prima zi pe câmpuri și a văzut un ghiocel, care își făcea loc printre zăpadă și mărăcini. Încercând să-l ajute să iasă la lumină, Primăvara și-a înțepat degetele în ghimpii mărăcinilor, iar o picătură de sânge cald a căzut lângă ghiocel, topind gheața din jurul său. Astfel, culorile alb și roșu au devenit simbolul începutului primăverii.

Altă legendă populară este  "Voinicul care a eliberat Soarele". Potrivit acestei povestiri, Soarele a coborât pe Pământ sub chipul unui băiat tânăr și chipeș și s-a alăturat oamenilor dintr-un sat în timpul unei hore. Dar bucuria lor a fost curmată când Soarele a fost răpit de un zmeu malefic și închis într-o închisoare întunecoasă.

După această răpire tragică, întreaga lume s-a pomenit într-o tristețe adâncă: păsările nu mai ciripeau, izvoarele nu mai curgeau, iar zâmbetele copiilor s-au pierdut. Nimeni nu avea curajul să înfrunte zmeul și să elibereze Soarele. Însă, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să pornească într-o călătorie pentru a-l salva pe Soare. Se spune că drumul său a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna, în care a trebuit să înfrunte provocări și pericole de neimaginat.

În cele din urmă, tânărul voinic a ajuns la castelul întunecat al zmeului, unde a început o luptă îndârjită. Zile întregi au luptat cei doi, într-o confruntare eroică. Cu mult curaj și îndârjire, voinicul a reușit să înfrângă zmeul. Slăbit și rănit, dar plin de determinare, voinicul a eliberat Soarele din închisoarea întunecată.

În acel moment, Soarele s-a ridicat pe cer, împrăștiind lumină și căldură peste întreaga lume. Natura s-a trezit din somnul iernii, iar oamenii au simțit din nou bucuria și speranța. Cu toate acestea, tânărul voinic nu a putut să vadă cu ochii săi venirea primăverii. Rănit în lupta sa eroică, sângele său curgând roșu pe zăpada albă a făcut să răsară ghioceii, primele flori ale primăverii.

De atunci, oamenii au adoptat obiceiul de a împleti două fire, unul alb și unul roșu, simbolizând curajul și speranța voinicului, dar și renașterea și lumina adusă de Soare. Aceste mărțișoare sunt oferite celor dragi în semn de apreciere și sărbătoare, purtând cu ele amintirea legendei și promisiunea că primăvara va veni mereu după iarnă.

În prezent, mărțișorul este purtat până la sfârșitul lunii martie, când este prins într-un pom care abia înmugurește. Se crede că, dacă îți faci o dorință în acest moment, ea cu siguranță se va îndeplini.

În decembrie 2017, Mărțișorul a fost inclus în patrimoniul cultural UNESCO, recunoscându-se astfel valoarea și importanța acestei tradiții vechi și frumoase.

Maia Bălan

Fotografiile realizate de autoare