Arheologii au găsit mormântul vrăjitorului Merlin

În sudul Scoției se află un sat strâns legat de legenda lui Merlin — marele vrăjitor și mentor al regelui Arthur. Până acum, această poveste, precum multe altele din ciclul arturian, nu avea dovezi arheologice, fiind cunoscută doar prin mențiuni confuze în manuscrise vechi, scrie Naked-Science.

Istoricii consideră că legendele despre regele Arthur au devenit populare în Britania în secolele XII-XIII. Despre faptele Cavalerilor Meselor Rotunde cântau bardi și povestitori. Sursa acestor povești a fost „Istoria britonilor” a cronicaretului galic Nennio.

Biografia lui Merlin, vrăjitorul și mentorul regelui Arthur, este similară. El este menționat în câteva strofe ale baladei lui Taliesin, bardul galic din secolul VI. Totuși, aceste informații le cunoaștem din „Cartea Neagră din Carmarthen”, scrisă la mijlocul secolului XIII. Carmarthen se află în sud-vestul Țării Galilor, astfel legenda i-a atribuit lui Merlin originea galică.

În Țara Galilor, el a demonstrat pentru prima dată, conform unor legende, abilitățile sale magice și apoi a început să călătorească, ajungând la curtea regelui Uther Pendragon. După o serie de intrigi de curte și ajutor în căsătoria lui Uther cu o altă femeie, Merlin a devenit mentorul tânărului Arthur.

El a fost cel care a sfătuit pe Arthur să încerce să scoată sabia antică (nu Excalibur) din piatră — cine reușea acest lucru devenea regele Britaniei. Ulterior, Merlin l-a ajutat pe rege să obțină Excalibur din mâinile Doamnei Lacului și a rămas mult timp consilierul său.

Potrivit lui Malory, la sfârșitul vieții, vrăjitorul s-a certat grav cu sora sa, vrăjitoarea Morgana. Aceasta l-ar fi ucis, închizându-l într-un trunchi de stejar, sau l-ar fi blestemat cu un somn veșnic, în care Merlin a fost îngropat sub un mare tumul. Locul exact al tumulului sau al stejarului nu este menționat în legendă.

În sud-estul Scoției, pe malul râului Tweed, se află vechiul sat Drumelzier. Pe un deal de lângă sat se găsesc ruinele castelului Tinnis. Se știe că acesta exista deja la sfârșitul secolului VI - începutul secolului VII, în perioada evenimentelor arturiene. În „Profețiile lui Merlin” se spune că Morgana și-a închis fratele într-un stejar pe malul râului Tweed. Însă, fiindcă cartea a fost recunoscută drept falsificare, nimeni nu a acordat prea multă atenție acestui detaliu până de curând.

Acum doi ani, arheologii de la fundația Guard Archaeology Limited au început să sape în jurul castelului Tinnis. Ei au descoperit că locul era popular cu mult înainte de regele britonilor.

Pe vârful Tinnis au găsit o mare cantitate de fragmente de unelte de silex din perioada mezoliticului târziu și a neoliticului timpuriu. În plus, au descoperit vechi valuri de fortificație din perioada fierului, distruse de un incendiu.

Anul acesta, pe cealaltă parte a râului Tweed, arheologii au cercetat un grup de tumuli funerari antici. Printre aceștia au descoperit un tumul pătrat, datând din perioada sfârșitului secolului III până la sfârșitul secolului VI. Acest tumul, diferit de cele mai vechi morminte rotunde din epoca bronzului care îl înconjurau, conținea rămășițele unor persoane de statut excepțional — ceea ce sugerează că locul avea o mare importanță pentru britonii timpurii din regiune.

La baza acestui tumul a fost descoperit un alt mormânt, datat preliminar la sfârșitul secolului VI. Aceasta corespunde descrierii mormântului lui Merlin făcută de Geoffrey de Monmouth: la baza unui tumul vechi, cu vedere la râul Tweed.

Desigur, este imposibil să confirmăm fără dubiu dacă acesta este cu adevărat locul de odihnă al mentorului lui Arthur. Totuși, existența unui astfel de obiect într-un loc impregnat de folclor sugerează că povestea lui Merlin ar putea avea rădăcini în evenimente istorice reale.

Cătălin Volconovici