Cel mai mare megalit de nisip din Stonehenge a fost adus la 750 de kilometri distanță

Oamenii de știință încearcă de mult timp să înțeleagă de unde și-au procurat constructorii de la Stonehenge monoliții de piatră, scrie Naked-Science.

Au fost avansate diverse ipoteze. Autorii noii lucrări au analizat compoziția minerală și vârsta pietrei Altar de șase tone, care se află în centrul sitului arheologic. Autorii noii lucrări au analizat compoziția minerală și vârsta Pietrei Altar de șase tone care se află în inima sitului arheologic.

Una dintre cele mai faimoase structuri megalitice din lume se află în Wiltshire, Anglia - este Stonehenge. A fost început în perioada neolitică, în urmă cu cinci milenii, și remodelat și extins periodic în următoarele două milenii.

Monumentul este o construcție circulară și în formă de potcoavă, alcătuită din menhire de dimensiuni mari și medii - pietre verticale lucrate grosier. Acestea sunt împărțite în funcție de compoziție în sarsens (gresii de origine glaciară din West Woods din Marlborough) și bluestone. Acesta din urmă este un nume colectiv pentru o varietate de roci neautohtone utilizate la construcția Stonehenge și nu trebuie să inducă în eroare.

În structura centrală în formă de potcoavă se află Piatra Altarului, care cântărește șase tone de gresie micacee verde deschis. Se crede că a fost amplasată în a doua fază a reconstrucției, realizată între anii 2620 și 2480 î.Hr. Cu toate acestea, nu există nicio certitudine cu privire la acest lucru. De asemenea, nu este clar dacă a fost întotdeauna culcată sau a stat în picioare.

Originea Pietrei Altarului a fost, de asemenea, disputată. Dar, în general, experții au acceptat că aceasta aparținea unui complex de roci comun în zonă, numit „gresie roșie antică”. Cel mai probabil provine din Dealurile Preseli din vestul Țării Galilor, la 250 de kilometri distanță. Într-adevăr, de aici proveneau majoritatea monoliților de piatră albastră. Piatra altarului a fost considerată în mod tradițional ca făcând parte din megaliți învecinați, mai mici.

Oamenii de știință din Australia și Marea Britanie au redatat mineralele din Piatra Altarului și au descoperit că acestea provin din Bazinul Orcadian din nord-estul Scoției și sunt complet incompatibile cu rocile din Țara Galilor. O lucrare în acest sens a fost publicată în revista Nature.

Investigația științifică a condus oamenii de știință la Bazinul Orcadian, un complex de roci sedimentare din Scoția format între continentele Laurentia și Baltica, parte a paleocontinentului Laurentia.

„Acesta este un studiu uimitor care a răsturnat secole de idei consacrate. Am reușit să aflăm vârsta și markerii chimici ai uneia dintre cele mai faimoase pietre de la Stonehenge. Misterul este rezolvat. Această piatră iconică provine din Scoția, nu din Țara Galilor. De unde anume - rămâne de văzut, „- a declarat într-un interviu acordat serviciului de presă co-autorul lucrării, profesorul Richard Bevins de la Universitatea din Aberystwyth (Marea Britanie).

Din noul studiu rezultă o concluzie importantă, și anume că Piatra Altarului a fost livrată la o distanță de cel puțin 750 de kilometri.

„Având în vedere nivelul de tehnologie din neolitic, se ridică o întrebare curioasă: cum a fost transportată o piatră atât de masivă pe o distanță mare? Există multe bariere terestre între nord-estul Scoției și Câmpia Salisbury. O opțiune este pe mare”, a explicat Anthony Clarke de la Universitatea Curtin (Australia).

Din câte știm din înregistrările arheologice, acesta este cel mai îndepărtat transport de piatră din acea epocă. Acesta a necesitat un nivel ridicat de organizare socială. Acest rezultat este semnificativ pentru înțelegerea comunităților neolitice din insulele britanice, a nivelului lor de comunicare și a sistemelor de transport.

Artur Bordeniuc

Citește și: 

• Documentarul Tata va fi derulat în premieră la un festival de film din Canada  
• Un obiect de artă luminos a apărut la Bălți: foto fapt 
• Zeci de morminte cu mumii de copii încorporate în stâncă au fost găsite în Egipt