Cetățenii RM sunt reticenți la comunicare cu reprezentanți ai LGBT+, bolnavi cu HIV și foști deținuți

Conform unei analize efectuate de către asociația obștească Centrul Național de Studii și Informare pentru Problemele Femeii „Parteneriat pentru Dezvoltare”, o parte semnificativă din moldoveni (circa 70%) nu-și exprimă dorința de a fi vecini cu reprezentanții LGBT+, relatează agenția de presă IPN.

Totodată, jumătate din cetățeni ai RM nu-și ar dori să interacționeze cu persoane infectate cu HIV din vecinătate, în timp ce la fel 50 la sută din respondenți se arată sceptici privind acceptarea în calitate de vecini a persoanelor eliberate din locurile de detenție. Anume aceste 3 grupuri sociale sunt cele mai discriminate persoane pentru societatea țării noastre.

„Aceste cifre ne vorbesc foarte clar despre nivelul discriminării și al prejudecăților în Republica Moldova, dar și despre faptul că încă suntem la o etapă foarte și foarte primară atunci când vorbim despre combaterea stereotipurilor și incluziunea persoanelor din grupurile minoritate”, a declarat într-o conferință de presă la IPN directoarea executivă a Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, Natalia Covrig.

Ea susține că chiar în ciuda acestor atitudini discriminatorii formate în societate moldovenească, totuși se observă anumite tendințe pozitive în acest sens.

„Lucrurile se îmbunătățesc, atitudinile populației și percepțiile se schimbă, respectiv avem speranța că în următorii ani vom avea o îmbunătățire constantă. În prezent, observăm o înrăutățire doar în cazul a două grupuri sociale – persoanele de etnie rusă și persoanele care nu cunosc limba de stat. Cel mai probabil situația respectivă se explică prin contextul conflictului regional, dar și prin faptul că, în virtutea acestor circumstanțe legate de securitate, de conflict, s-a întâmplat o dezbinare în interiorul societății”, a menționat problema Natalia Covrig.

Coordonator al Dezvoltării Organizaționale, Centrul de informații „Genderdoc-M” Leo Zbancă, la rândul său, este de părere că persoanelor care chiar și vor să-și dezvăluie orientarea sexuală, li este frică să facă acest lucru din motiv că trăiesc într-o societate ostilă, persoanele nu se simt în siguranță. Astfel, se crează impresie că nu există identitatea de gen. 

„Vedem acum că sunt tot mai multe dezinformări legate de comunitatea LGBT și ele se propagă cel mai mult prin sursele media care vin din Rusia. Și noi știm foarte bine că Federația Rusă creează narative că dușmanul intern este comunitatea LGBT și aceste narative, din păcate, vin prin media și prin unii actori afiliați cu Rusia. Am vrea să reiterăm ca organizație că aici trebuie să fie pus accentul mai mult pe implementarea legilor. Noi avem o lege foarte bună contra discursului de ură și aceasta trebuie să lucreze”, a adăugat Leo Zbancă.

În același context, s-a expus asupra subiectului și Irina Corobcenco, analistă în domeniul prevenirii și combaterii discursului de ură, Asociația Promo-LEX. Potrivit ei, în Republica Moldova există un nou cadru legal ce ține de discursul de ură și instigarea la discriminare, ținând cont și de perioadele electorale. Situația în acest sens, inclusiv în ceea ce privește implementarea prevederilor, a fost monitorizată de experții asociației, care au ajuns la concluzie că discursul de ură mereu are loc în spațiul public, acesta la fel intensificându-se anume în perioadele electorale. 

De asemenea, în urma monitorizării situației s-a mai aflat că persoanele din grupurile cu risc de discriminare de cele mai dese ori devin obiecte ale discursului de ură pe rețelele de socializare. Mai mult, spre deosebire de femei, discursul de ură este utilizat în mai mare parte de către bărbați (de obicei, persoanele cu vârste cuprinse între 35-50 de ani). Cât privesc discursurile de ură generate de către persoane vestite în spațiul public (politicieni, funcționari de stat), situația în acest caz este una mai gravă. Acest lucru, a mai remarcat Irina Corobcenco, se datorează faptului că societatea pleacă urechea asupra a ceea ce aude fie în plenul Parlamentului, fie la conferințe de presă sau chiar ascultând întâlnirile electorale. Totuși, a subliniat ea, persoanele publice ar trebui să-și asume responsabilitatea față de felul în care se exprimă.

Alexandr Egorencov