Ultima eră glaciară s-a încheiat din cauza schimbării înclinației Pământului

Cu aproape zece mii de ani în urmă s-a încheiat ultima perioadă glaciară. Până acum, majoritatea oamenilor de știință credeau că motivul a fost schimbările parametrilor orbitei pe care planeta noastră se rotește în jurul Soarelui. O nouă cercetare a arătat că motivul a fost cu totul diferit transmite naked-science.ru.

În ultimii 2,6 milioane de ani, planeta a traversat cel puțin 50 de perioade glaciare, cu perioade interglaciare mai calde între ele. Ciclurile perioadelor glaciare și interglaciare au avut o durată de 100.000 de ani: perioada glacială dura între 70-90.000 de ani, iar cea interglaciară aproximativ 10.000 de ani.

Oamenii de știință au crezut mult timp că înghețurile din ultimele milioane de ani încep atunci când orbita Pământului în jurul Soarelui devine puțin mai alungită decât de obicei, iar partea cea mai apropiată de astrul luminos a orbitei terestre este traversată de planeta noastră în perioada solstițiului de iarnă din Emisfera Nordică - 22 decembrie.

Asta pentru că exact în momentul cel mai apropiat de Soare, planeta primește de la acesta maximul de energie. Dacă acest moment cade iarna în Emisfera Nordică, atunci acest vârf de energie din stea se îndreaptă în principal spre Emisfera Sudică. Antarctica de acolo funcționează ca un uriaș scut de gheață albă, reflectând eficient razele solare înapoi în spațiu, ceea ce "răcește" planeta în perioadele glaciare.

Perioadele interglaciare apar în situația inversă: când Pământul se apropie cel mai mult de Soare în timpul verii din Emisfera Nordică. Vara, o mare parte a gheții marine din oceanul nordic se topește, iar apa mării întunecată absoarbe bine razele solare.

Deși ciclul de schimbare a elongației orbitei pe care planeta noastră se rotește în jurul Soarelui este considerat factorul principal care determină ciclurile glaciare și interglaciare, noi cercetări arată că acestea ar putea fi rezultatul schimbării axei de înclinare a rotației Pământului în jurul propriei axe.

Autorii publicației din revista Nature Geoscience au concluzionat că, de fapt, precesiunea, schimbarea unghiului axei de rotație a Pământului, a avut cel mai mare impact asupra ciclicității glaciare în istoria geologică. Aceste concluzii se bazează pe izotopii de oxigen (același element cu mase atomice diferite) din cochiliile organismelor marine. Condițiile mai calde determină evaporarea accelerată a oxigenului-16 mai ușor, ca rezultat, apa se îmbogățește cu oxigenul-18 mai greu, care apoi este integrat în cochiliile organismelor marine.

În Pleistocenul târziu, schimbarea înclinării axei de rotație a Pământului a coincis cronologic cu topirea semnificativă a calotei glaciare și cu sfârșitul erei glaciare.

Autorul principal al studiului, Dr. Chronis Tzedakis de la University College London (Marea Britanie), și echipa sa au analizat probe de sedimente din Marea Mediterană și au descoperit că sfârșitul erei glaciare a coincis cu schimbările în înclinarea axei de rotație a Pământului. Ei au efectuat, de asemenea, o simulare pe computer a influenței schimbărilor excentricității orbitei și a înclinării axei de rotație asupra climei planetei noastre. Foraminiferele microscopice au fost descoperite în probele de sedimente prelevate de la adâncimea oceanului, iar analiza datelor din Pleistocenul târziu a relevat o scădere rapidă evidentă a raportului 18 O / 16 O, indicând schimbări în temperatura apelor adânci ca urmare a variațiilor volumelor de gheață.

Datând schimbările orbitale s-a bazat pe înregistrările speleotemelor (depuneri minerale în peșteri; stalactitele de calciu fiind un exemplu) din China. Autorii studiilor anterioare au stabilit că schimbările climatice din Atlanticul de Nord s-au răspândit rapid către regiunile cu musoni, unde retragerea ghețarilor corespunde cu musoni mai slabi, astfel încât formarea speleotemelor (dependente de activitatea musonilor în lume) poate fi considerată sincronizată cu datele.

Rezultatele obținute sunt esențiale pentru înțelegerea schimbărilor climatice trecute și viitoare. "Studiul nostru arată că înclinarea axei Pământului este un factor crucial care determină clima Pământului și că schimbările sale pot avea un impact semnificativ asupra climei planetei", a declarat Dr. Tzedakis.

Noul studiu subliniază și importanța cercetărilor interdisciplinare pentru înțelegerea sistemelor complexe ale Pământului. "Această cercetare este un exemplu excelent de cum diferite domenii ale științei pot colabora pentru a răspunde la întrebări importante despre istoria și viitorul planetei noastre", a concluzionat cercetătorul.

„SP”