Pentru prima dată geologii au confirmat eterogenitatea nucleului Pământului

Studiind undele seismice produse de cutremurele naturale, cercetătorii americani au reușit să confirme că nucleul interior al planetei noastre este mult mai eterogen decât credeam. Planeta noastră are un nucleu sub stratul de manta, format dintr-o parte lichidă (raza exterioară este de 2200 de kilometri, la aproximativ 4200 de kilometri mai jos de noi) și o parte solidă cu o rază de aproximativ 1300 de kilometri, scrie Naked-science.

Studierea miezului interior al Pământului este dificilă: o formațiune solidă, puțin mai mică decât Luna, ocupă mai puțin de 1% din volumul total al planetei, iar oamenii de știință pot doar să speculeze asupra modului în care s-a format, a crescut și s-a modificat de-a lungul timpului. Deoarece nu sunt disponibile mostre de material din nucleu, geologii pot judeca acest lucru doar pe baza unor dovezi geofizice sau geochimice indirecte, inclusiv "bazându-se" pe undele seismice care călătoresc prin nucleu în timpul cutremurelor.

Pentru a pătrunde în cele mai adânci straturi ale Pământului, o echipă de oameni de știință din SUA, China, Franța și Elveția a folosit un set de date speciale, Sistemul Internațional de Monitorizare, al cărui scop inițial a fost acela de a detecta exploziile nucleare, ca parte a Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare, încheiat în 1996. Sistemul, format din două duzini de grupuri de seismometre din întreaga lume, a oferit cercetătorilor o comoară de informații utile dintr-o gamă largă de domenii, de la geologie la biologie și meteorologie.

Nucleul planetei noastre este alcătuit în principal din fier și nichel, cu un mic amestec de alte elemente, și este împărțit în două straturi: un strat exterior lichid și un strat interior solid. Anterior, oamenii de știință credeau că compoziția nucleului era destul de uniformă, ca cea a unei bile de metal obișnuite. Dar analiza undelor seismice de la 2.455 de cutremure cu magnitudinea mai mare de 5,7 a arătat că structura nucleului nu este omogenă și că există incluziuni lichide pe lângă metalul solid.

Oamenii de știință speculează că astfel de incluziuni s-ar putea datora ritmului de formare a nucleului, deoarece cu cât este mai adânc în centrul Pământului, cu atât nucleul devine mai neomogen. Este probabil ca, la început, acesta să se fi format foarte rapid, dar apoi procesul a încetinit. Ca urmare, straturile exterioare ale nucleului, cu o grosime de aproximativ 500-800 de kilometri, sunt solide și dense, în timp ce straturile interioare sunt în esență semilichide.

Astfel, datele unui studiu publicat în revista Nature subliniază faptul că nucleul interior al planetei noastre nu este doar o minge plictisitoare de metal incandescent, ci o adevărată "planetă în interiorul planetei", cu o structură și un comportament proprii. Oamenii de știință au nevoie de o mai bună înțelegere a proprietăților nucleului pentru a elucida cu precizie mecanismele proceselor geologice care, în cele din urmă, influențează nu doar distribuția mineralelor, ci și activitatea vulcanică.

„SP”