„Sunt iremediabil îndrăgostită de Timișoara”: O tânără din Bălți a povestit despre viața și studiile în România

Ana Bobeico, în vârstă de 19 ani, absolventă a liceului „Dimitrie Cantemir” din Bălți și studentă la Universitatea de Vest din Timișoara, a povestit pentru „SP” despre dificultățile de adaptare la viața din România, despre cheltuielile unui student în străinătate, dar și despre cum a descoperit pasiunea pentru publicitate.

„Inițial, nu luam în considerare varianta de a mă muta în România”

Procesul de admitere la universitate în România a fost pentru mine o experiență neașteptată și interesantă. Inițial, nici nu luam în considerare mutarea în această țară și nu aveam planuri să aplic aici. Totuși, pe măsură ce timpul a trecut, mi-am schimbat punctul de vedere și am înțeles că România oferă condiții foarte favorabile pentru studii, în special pentru cetățenii din Moldova.

Unul dintre cele mai atrăgătoare factori a fost faptul că pentru moldoveni există cazare gratuită în cămine și o bursă destul de mare. În plus, admiterea la universitate se face fără examen de admitere. Este suficient să ai rezultate bune la examenele de bacalaureat. Acesta este un mare avantaj, mai ales atunci când nu vrei să pierzi timp suplimentar pregătindu-te pentru examene, ci vrei să te concentrezi pe studii.

Procesul de depunere a documentelor s-a dovedit a fi simplu și convenabil: totul poate fi făcut online, iar rezultatele vin rapid și eficient. Acest lucru mi-a economisit mult timp și m-a scutit de multe bătăi de cap. Una dintre dificultățile pentru mine a fost să aleg exact specializarea și să înțeleg ce documente trebuie să depun și în ce termene. Din fericire, site-ul universității este foarte informativ, iar toate informațiile sunt prezentate clar și concis, ceea ce a simplificat mult procesul. În general, în ciuda unor dificultăți la început, admiterea la universitate în România s-a dovedit a fi o alegere excelentă datorită condițiilor favorabile și oportunităților educaționale bune.

„Aici nu există limite pentru fantezie și auto-exprimare”

Alegerea publicității ca viitoare profesie nu a fost nici spontană, nici planificată din timp. Inițial, am avut în vedere o altă specializare. Dar după ce am dat examenele de absolvire și am reflectat puțin asupra a ceea ce îmi doresc cu adevărat să fac, am înțeles că publicitatea este calea care mi se potrivește. Acum, după primul semestru de studii, sunt convinsă că nu am greșit în alegerea mea. Îmi place ceea ce învăț, ce oportunități se deschid pentru mine și mă bucur de ceea ce fac. Mai mult decât atât, facultatea de publicitate mă atrage prin mobilitatea și flexibilitatea sa. Această direcție îți permite să lucrezi oriunde ai dori, deoarece biroul poate fi în orice colț al lumii. Posibilitatea de a lucra de la distanță, fie acasă, la cafenea sau în alt loc, este foarte importantă pentru mine, deoarece îmi oferă libertate și nu mă leagă de un loc anume.

Publicitatea este o profesie care oferă oportunități enorme de dezvoltare a abilităților creative. Aici nu există limite pentru fantezie și auto-exprimare. Devii creator și ideile tale prind viață, apar pe afișe, postere și în alte materiale publicitare. Este o senzație uimitoare atunci când vezi munca ta în spațiul public.

Am avut deja ocazia să trăiesc acest moment în timpul primului semestru, când am lucrat la crearea afișelor, posterelor și altor materiale publicitare de la zero. Chiar dacă rezultatul nu este perfect din punct de vedere estetic, procesul de creare a ceva nou, propriu, provoacă un adevărat entuziasm. Este cu adevărat un „efect wow”, înțelegi că ai creat ceva unic și important cu propriile mâini și idei.

„Am simțit întotdeauna sprijinul familiei mele”

Familia mea a aflat despre decizia mea de a studia în străinătate încă din clasa a IX-a, când abia începeam să mă gândesc la viitorul meu. I-am pregătit treptat pentru această idee, dar, trebuie să recunosc, a fost greu pentru ei. Desigur, erau îngrijorați, pentru că perspectiva de a fi despărțiți de fiica lor era o provocare emoțională pentru ei.

Totuși, încă de la început, au înțeles că admiterea în România nu este doar o nouă etapă în viața mea, ci o oportunitate reală pentru un viitor mai bun. Înțelegeau că voi obține o diplomă europeană, ceea ce îmi va deschide multe uși în carieră și în viață. Cu fiecare pas, cu fiecare decizie nouă, ei m-au susținut din ce în ce mai mult, chiar dacă uneori se simțeau neliniștiți gândindu-se că voi fi atât de departe de casă.

Când am aflat că am fost acceptată la Timișoara, a fost un moment de fericire pură pentru noi toți. Ne-am bucurat împreună, deși fiecare dintre noi avea propriile temeri. Și, în ciuda tuturor dificultăților, am simțit sprijinul total al familiei. Ei erau mândri de realizările mele, iar acest lucru a fost o sursă importantă de încredere pentru mine. În acel moment, am înțeles că, indiferent de distanță, întotdeauna pot conta pe iubirea și înțelegerea lor.

Acum, încerc să contactez cu familia cât de des pot, pentru că îmi este foarte dor de toți. Totuși, din cauza programului încărcat, nu reușesc să vorbesc cu ei atât de des pe cât mi-aș dori. Mama îmi simte foarte mult lipsa, iar noi două așteptăm cu nerăbdare vacanțele, pentru ca să pot veni acasă. Ne scriem adesea, facem apeluri video și ne trimitem fotografii. În general, sunt convinsă că am reușit să păstrăm relațiile calde și apropiate, în ciuda distanței. Nu este întotdeauna ușor, dar discuțiile regulate și atenția reciprocă își fac treaba.

„Mult mai rău este să nu întrebi decât să nu înțelegi”

Am început să învăț limba română la școală, deoarece în familia noastră se vorbea întotdeauna în rusă. Toți prietenii mei vorbesc și ei în rusă, așa că în viața de zi cu zi nu am avut nevoie să vorbesc în română. Am învățat într-un liceu rus, iar profesorii de acolo mi-au pus o bază bună de limbă care a jucat un rol esențial în continuare.

Când am ajuns în România, am fost plăcut surprinsă că stăpânesc limba română la un nivel destul de înalt. În clasa a XII-a, chiar am avut șansa să particip la olimpiada republicană de limba română. Chiar dacă nu am obținut un loc premiant, pregătirea pentru olimpiadă și cantitatea de literatură pe care am citit-o în română au fost un adevărat avantaj pentru mine. Fără această experiență și fără toate cărțile pe care le-am studiat, nu m-aș fi simțit atât de încrezătoare cum mă simt acum și nu aș fi obținut rezultatele de care sunt mândră astăzi.

Desigur, a existat o barieră lingvistică, și deși știam limba română, uneori îmi era greu să îmi exprim gândurile sau să înțeleg corect interlocutorul. Asta se întâmplă când îți este frică să nu pari prost sau să faci o greșeală. Dar cu timpul am înțeles că este important să nu îți fie frică și, dimpotrivă, să depășești acea frică. Două lecții pe care le-am învățat: prima, mult mai rău este să nu întrebi decât să nu înțelegi, iar a doua, tu ești responsabil de viața ta. Ești departe de casă, iar dacă nu începi să faci pași, să încerci să comunici, chiar și cu greșeli, nu vei putea să te conectezi cu oamenii și să îți rezolvi problemele. Am realizat asta imediat, din prima zi în România, când m-am confruntat cu problema cazării. Dacă nu m-aș fi învins și nu aș fi vorbit cu oamenii, nu știu cum s-ar fi desfășurat totul.

În ceea ce privește situațiile amuzante, au fost destul de multe. De exemplu, traduceam fraze din rusă în română cuvânt în cuvânt și oamenii mă priveau cu uimire, neînțelegând ce le spun. Desigur, era puțin jenant, dar mereu încercam să privesc asta cu umor. Asta, la rândul său, m-a ajutat să nu mă concentrez pe greșeli și să merg mai departe. Un rol foarte important în depășirea barierei lingvistice l-a avut mediul în care mă aflam. Am fost incredibil de norocoasă cu colegii de grupă, care m-au primit cu căldură și sprijin. Ei mă ajută cu limba română, mă corectează când fac greșeli și îmi explică unde nu m-am exprimat corect. Nu mă simt proastă sau jenată, dimpotrivă, simt sprijin și înțelegere. La fel și colegele mele de cameră din cămin sunt mereu gata să mă ajute dacă ceva nu este clar. Acest mediu a jucat un rol esențial în confortul meu și în încrederea în limbă.

„Cel mai important este să nu îți fie frică și să înfrunți problemele”

Mutarea în România, la fel ca orice alt pas important în viață, a fost însoțită de o serie de dificultăți și probleme. Primele trei zile au fost deosebit de dificile. Eram aproape gata să îmi fac bagajele și să mă întorc în Bălți, unde toată lumea mă iubește și mă cunoaște. Totul era nou — o țară nouă, o limbă nouă, oameni noi. Toate aceste schimbări păreau de neînvins și mă simțeam destul de confuză.  

De exemplu, am întâmpinat o problemă cu deschiderea unui cont bancar, pe care urma să îmi fie transmisă bursa. Nu aveam toate documentele necesare și procesul a fost mult mai complicat decât mă așteptam. Dar, din fericire, am primit ajutor și, cu timpul, totul s-a rezolvat. Acesta a fost un alt exemplu care mi-a arătat că cel mai important este să nu îți fie frică și să înfrunți problemele, nu să intri în panică.  

Practic, fiecare persoană care decide să plece să studieze într-o altă țară se confruntă cu anumite dificultăți pe acest drum. Dar, sincer, am fost atât de motivată de scopul meu, să plec, să mă arăt pe mine, să încep să studiez ceea ce îmi place cu adevărat, încât procesul de adaptare a fost mai ușor decât mă așteptam. Eram pregătită pentru dificultăți și le vedeam ca pe o parte naturală a acestui drum.

„Diferența de prețuri este semnificativă”

Trăitul în România este, desigur, mai scump decât în Moldova, și acest lucru se simte la fiecare pas. Prețurile la produsele de bază sunt cele care te lovesc imediat. De exemplu, transportul public costă 4 lei, ceea ce echivalează cu aproximativ 16 lei moldovenești. Pentru un student care este obișnuit cu prețuri mai mici în Moldova, aceasta poate fi deja o cheltuială semnificativă.  

În plus, produsele alimentare sunt mult mai scumpe. Produsele lactate, ouăle, brânza, mezelurile, toate acestea sunt de câteva ori mai scumpe decât în Moldova. Acest lucru influențează bugetul general, mai ales având în vedere că mâncarea reprezintă o mare parte din cheltuieli. Un coș de produse pentru o săptămână sau o săptămână și jumătate costă în jur de 150-200 de lei, adică aproximativ 800 de lei moldovenești, iar pentru un student aceasta este o sumă destul de semnificativă.  

Totuși, dacă ai bursă, în general, 1000 de lei ar trebui să fie suficient pentru a trăi decent, fără a lua în calcul cheltuielile suplimentare pentru haine, încălțăminte și altele. Bursă acoperă destul de bine cheltuielile principale, cum ar fi mâncarea, transportul și necesitățile zilnice. Sigur, dacă trebuie să cumperi ceva suplimentar, aceasta va reprezenta o cheltuială extra, dar pentru viața de zi cu zi, 1000 de lei sunt suficienți.

„Este important să fii deschis la noi cunoștințe”

Comunitățile studențești au jucat un rol enorm în procesul meu de adaptare în România, și sunt recunoscătoare că, încă de la început, am fost înconjurată de oameni atât de minunați. În prima zi, m-am întâlnit cu toți colegii mei și toți au fost extrem de primitori și deschiși. Ne-am înțeles imediat, fără certuri sau neînțelegeri între noi. Toți sunt foarte loiali unii altora, iar atmosfera din grup a fost una prietenoasă și susținătoare.

În timpul liber de la studii, ne întâlnim des pentru a bea o cafea, a discuta și a aborda orice subiect. Chiar și în pauzele dintre cursuri, găsim mereu timp să ne întâlnim și să ne relaxăm puțin. De asemenea, mergem frecvent la muzee, am fost la operă și încercăm să facem viața studențească mai diversificată și productivă.

Totuși, un mare avantaj pentru mine a fost „Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara”, care susține studenții moldoveni în procesul de adaptare. Încă din ziua în care ne-am cazat în cămin, tinerii de la această organizație au fost alături de noi. Ne-au ajutat cu cazarea, ne-au spus unde să cumpărăm lucruri, ne-au oferit sfaturi utile pentru viața de zi cu zi. Întotdeauna am putut apela la ei pentru ajutor, fie că nu știam cum să ajung la un loc sau cum să îmi fac un card bancar.

La începutul anului universitar, au organizat multe evenimente pentru a ne ajuta să cunoaștem mai bine orașul, să întâlnim oameni noi și să stabilim legături cu alți studenți. Aceste evenimente nu doar că au fost utile, dar au fost și foarte amuzante, și datorită lor am simțit rapid că fac parte din această lume nouă pentru mine.

Mai mult, acum fac parte din această organizație și sunt voluntar în departamentul de PR. Continuăm să organizăm evenimente interesante și susținem activ legătura cu noii veniți, ajutându-i să se adapteze. Este foarte cool, pentru că organizația nu doar că mi-a oferit ajutor, dar este și un loc unde pot să mă dezvolt și să interacționez cu oameni ca mine.

Sfatul meu pentru studenții care încep studiile în străinătate: nu vă temeți să intrați în astfel de comunități. Este un mod excelent de a găsi sprijin, de a face noi prietenii și de a vă adapta mai rapid la viața dintr-o țară nouă. Este important să fiți deschiși la noi cunoștințe, să participați la evenimente și să nu vă fie frică să cereți ajutor atunci când aveți nevoie.

„Mă bucur enorm de învățătură”

Sistemul educațional din România este o lume complet diferită față de ceea ce eram obișnuită să văd în țara mea. Universitatea nu mai este școala, unde toți îți explică materialul pas cu pas și te îndrumă de mână. Aici, învățătura se bazează pe independență. Tu decizi cât timp și efort ești dispus să investești în studierea unui subiect. Acest lucru necesită disciplină și responsabilitate, dar, în același timp, îți oferă libertatea de a alege și de a te dezvolta. Înțelegi că înveți pentru tine și nimeni nu te forțează. Tu îți stabilești ritmul și profunzimea învățării.

Cantitatea de informații pe care trebuie să o asimilezi este semnificativ diferită față de programul școlar. De exemplu, învăț la facultatea de publicitate și asta presupune să cunosc o mulțime de termeni și concepte specifice. Nu este ceva ce întâlnești în manualele școlare, iar acest lucru se simte clar. Complexitatea și adâncimea materialului sunt cu atât mai vizibile atunci când te confrunți cu o nouă terminologie și concepte pe care nu le cunoșteai.

Desigur, nu pot să nu menționez faptul că limba mea maternă este rusa, și ideal ar fi fost să învăț în limba respectivă. Dar, alegând să învăț în România, știam că va trebui să lucrez la mine însămi. Limba nu reprezintă un obstacol atât de mare dacă există dorința și scopul. Desigur, este mai ușor să asimilezi informația într-o limbă străină decât să o vorbești liber, dar, cu fiecare zi, reușesc să depășesc acest barieră.

Ce îmi place în mod special este faptul că profesorii de aici sunt tineri și ambițioși, abordând învățătura într-un mod modern. Ei nu se limitează doar la metodele tradiționale, ci ne împărtășesc experiențele lor. Aceasta ne permite nu doar să învățăm teoria, ci și să învățăm cum să aplicăm cunoștințele în practică. Acest schimb de experiență este incredibil de valoros.

Și, desigur, rezultatul. Mă bucur enorm de învățătura mea și acest lucru se reflectă în succesul meu. Practic, notele aproape perfecte confirmă că sunt pe drumul cel bun. Simt că, cu fiecare zi, devin nu doar un specialist bine pregătit, ci și o persoană mai încrezătoare. Acest proces de dezvoltare mă inspiră și mă motivează să merg mai departe, descoperind noi orizonturi și oportunități.

„Participarea la proiecte de voluntariat este foarte importantă pentru mine”

În universitate există mai multe organizații de voluntariat în care studenții pot participa activ, și acest lucru este cu adevărat interesant. Personal, am participat la unul dintre astfel de evenimente organizate de universitate. Noi adunam și vindeam diverse obiecte făcute de noi înșine și atrăgeam sponsori pentru a ajuta copiii din casele de copii și copiii cu dizabilități.

După eveniment, toate fondurile strânse din vânzări și ajutorul sponsorilor erau folosite pentru a cumpăra lucrurile necesare acestor copii și familiilor lor. De asemenea, o parte din fonduri erau destinate acordării unui ajutor financiar. A fost o experiență foarte emoționantă și semnificativă pentru mine, deoarece, pe lângă faptul că ajutam oamenii, simțeam că aduc o contribuție la îmbunătățirea vieții cuiva. Astfel de acțiuni ajută nu doar la dezvoltarea sentimentului de responsabilitate socială, ci și la învățarea muncii în echipă și a găsirii unui limbaj comun cu oamenii.

De asemenea, urmăresc activ diverse evenimente culturale și educaționale organizate de universitate. Sunt conferințe, ateliere, sesiuni de formare și chiar petreceri, care permit lărgirea orizonturilor, întâlnirea cu oameni noi și, pur și simplu, petrecerea unui timp plăcut.

Cred că participarea la astfel de proiecte de voluntariat și activități studențești nu este doar o modalitate de a ajuta comunitatea, ci și o parte esențială a creșterii și dezvoltării personale.

„Locuitorii locali sunt incredibil de buni și deschiși”

În general, sunt îndrăgostită iremediabil de Timișoara. Diferența față de Moldova este într-adevăr uriașă, atât în oraș, cât și în infrastructura sa, arhitectura, precum și în oamenii de aici. Locuitorii locali sunt foarte diferiți de noi, și acest lucru se vede imediat.

În primul rând, am observat că oamenii din Timișoara sunt incredibil de buni și deschiși. Aici, aproape oricine poate să-ți spună cum să ajungi într-un loc anume, chiar dacă întâlnești acea persoană pentru prima dată. Locuitorii locali dau impresia unor oameni foarte stilați și echilibrați. Aici se simte clar că oamenii trăiesc viața la maxim, bucurându-se de fiecare moment. Nu se grăbesc, trăiesc fără agitație excesivă, iar acest lucru creează o atmosferă specială de liniște și confort.

De asemenea, am observat că în Timișoara este absolut normal să mergi regulat la muzee, teatre și la diverse evenimente culturale. Acestea fac parte din viața de zi cu zi. Locuitorii locali apreciază foarte mult cultura, iar pentru ei vizitarea acestor locuri nu este doar o formă de distracție, ci și o parte importantă a stilului lor de viață.

„Fiecare pas duce spre cheia succesului”

Acum, în perioada sesiunii, îmi dau seama că succesul în învățătură depinde de abilitatea de a-ți organiza corect timpul. Când îmi planific clar sarcinile și timpul pentru a le îndeplini, stresul aproape că dispare, iar totul devine mult mai ușor. Este important să nu te supraîncarci, ci să abordezi treptat sarcinile de învățare. Împreună cu colegii de grupă, ne adunăm adesea pentru a discuta proiectele comune și pregătirea pentru examene. De exemplu, fiecare studiază o anumită parte a informației și apoi o prezintă grupului. Acest lucru ajută nu doar la fixarea materialului, dar și la o înțelegere mai bună, cineva poate explica mai simplu sau mai interesant, ceea ce ajută la înțelegerea temei.

De asemenea, folosim diverse metode de memorare, scheme, hărți de memorie, cartonașe cu întrebări și răspunsuri. Aceste metode permit învățarea mai rapidă și mai eficientă. Observ că această abordare reduce încărcătura și ajută la evitarea epuizării în procesul de pregătire.

Pe de altă parte, sunt momente când îmi este dificil din cauza faptului că învăț într-o limbă străină. Deși vocabularul meu este destul de larg, uneori mă îngrijorează că nu voi reuși să exprim ce vreau, așa cum mi-aș dori. Acest lucru creează o mică neliniște, dar încerc să nu mă concentrez prea mult pe asta. În general, fac față încărcăturii și învățătura decurge destul de lin. Cel mai important este să nu uit de o organizare corectă a timpului și că fiecare pas este un pas spre obiectiv.

„Nu-ți fie frică să ieși din zona de confort”

Principalul meu sfat pentru cei care intenționează să studieze în străinătate, în special în România, și care sunt îngrijorați din cauza barierelor lingvistice, este să nu le fie frică. Desigur, să te afli într-o țară nouă, cu o limbă care nu este limba ta maternă, poate fi înfricoșător, dar este important să înțelegi că nu ești singur. Mulți studenți trec prin asta, iar cu fiecare zi devine mai ușor.  

Un alt aspect important este să îți asumi responsabilitatea pentru deciziile tale. Indiferent de calea pe care o alegi, este esențial să nu depinzi de părerile altora. A încerca ceva nou și a ieși din zona ta de confort este perfect normal. Nu trebuie să îți faci griji că cineva te va judeca pentru asta. Oamenii vor vorbi multe, dar deciziile și acțiunile tale sunt viața ta, iar tu ești cel care decide cum să o construiești.  

Dacă te vei teme mereu de ce vor gândi alții, riști să nu îți dezvălui întregul potențial și să nu obții maximul din viață. Acest lucru este valabil mai ales când studiezi în străinătate, unde te confrunți cu noi provocări. Nu lăsa frica să te limiteze. Crede în tine, fii deschis la noi oportunități și nu-ți fie frică să depășești limitele obișnuite. Viața nu este doar despre învățătura, ci și despre oportunitatea de a-ți împlini visele!

Ecaterina Calaraș

Foto: Arhiva personală a eroinei

Citește și

• „Diploma obținută la Amsterdam îți deschide orizonturi”: O tânără din Bălți a povestit despre studiile în Olanda
• „Antalya este cel mai bun oraș pentru studenții străini”: Un tânăr din Bălți a povestit despre studiile în Turcia