Dreptul femeii de a decide asupra avortului: Diferențele din Europa

Femeile sunt adesea considerate victime ale avortului din cauza unor factori precum presiunea socială, lipsa accesului la informații și servicii de sănătate adecvate, constrângerile economice, și uneori din cauza constrângerilor legale sau culturale. Care sunt diferențele în legislație la nivel european ? Poate oare femeia să decidă asupra propriului ei corp?

Să analizăm situația în câteva țări europene: 

Franța se pregătește să devină prima țară din lume care înscrie dreptul la avort în constituția sa. Astăzi, parlamentarii din cele două camere, Senatul și Adunarea Națională, se întâlnesc într-o sesiune specială la Palatul Versailles, convocați de Președintele Emmanuel Macron. Dacă, așa cum se așteaptă, aceștia votează pentru propunerea guvernului cu o majoritate de trei cincimi, atunci constituția Franței din 1958 va fi revizuită pentru a garanta "libertatea garantată" a femeilor de a avorta. Sondajele arată că aproximativ 85% din publicul francez susțin această reformă.

În contrast, Polonia este într-o direcție opusă. Curtea Constituțională a aprobat în anul 2020 o lege care duce la interzicerea aproape în totalitate a avortului. Aceasta înseamnă că avortul a devenit neconstituțional chiar și în cazurile în care mama riscă să nască un copil grav bolnav sau unul fără șanse de supraviețuire. Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Dunja Mijatovic, a catalogat această zi drept una "regretabilă" pentru drepturile femeilor. Politicianul polonez Donald Tusk a numit decizia Curții Constituționale drept "ticăloșie politică". Cu toate acestea, avortul va fi permis în continuare în cazurile în care viața sau sănătatea mamei sunt în pericol și în caz de viol.

Și în prezent, femeile din Polonia continuă să își ceară drepturile asupra propriului lor corp. Foto. elperiodico.com

Italia și provocările avortului:  În Italia, țara permite avortul în primele 90 de zile de sarcină. Cu toate acestea, femeile se confruntă cu o mentalitate a medicilor care refuză să facă avorturi în 70% din cazuri din motive de conștiință, adesea legate de convingeri religioase.

Partidele conservatiste din Italia au și mulți susținători în societate. Inscripție: „Mai multe familii, mai mulți copii”. Foto: informatiazilei.ro

Există țări în Europa care nu permit avortul la cerere sau au legi extrem de restrictive. Malta, Andorra și San Marino interzic avortul complet. Monaco și Liechtenstein permit avortul numai atunci când viața sau sănătatea femeii este în pericol, în caz de viol sau din cauza unor anomalii fetale.

Republica Moldova: Garanții pentru drepturile femeilor

În comparație, în Republica Moldova, dreptul femeii la avortul sigur este garantat de legislație. Orice femeie cu vârsta peste 16 ani are dreptul să întrerupă o sarcină la dorința ei până la 12 săptămâni. Adolescentele mai tinere de 16 ani au nevoie de acordul părintelui sau reprezentantului legal. După 12 săptămâni și până la 21 săptămâni, există o listă de indicații medicale și sociale conform cărora poate fi obținută permisiunea pentru avortul tardiv.

Legea ocrotirii sănătății nr. 411-XIII din 28 martie 1995 stabilește clar: "Femeilor li se acordă dreptul să-și hotărască personal problema maternității".

Accesul universal la planificarea familială este un drept al omului, deoarece fiecare persoană și fiecare cuplu are dreptul să decidă liber asupra numărului de copii pe care îi doresc și momentul când să-și planifice sarcina.

Însă există încă mari lacune, atât în Republica Moldova, cât și în toată lumea: femeile deseori nu sunt susținute de societate în eforturile lor de a planifica nașterea copiilor.

La nivel mondial, doar in acest an au fost efectuate 7.797.542 avorturi. 

Deseori, femeile rămân singure în fața deciziei de a păstra sau nu sarcina. Foto: semia.md

Presiunea socială poate juca un rol important în decizia unei femei de a alege sau nu să avorteze. Opiniile și așteptările societății, familia, sau comunitatea pot exercita presiune asupra femeilor, făcându-le să se simtă stigmatizate sau judecate pentru decizia lor.

Lipsa accesului la informații și servicii de sănătate poate face ca femeile să ia decizii neinformate sau să nu aibă posibilitatea să aleagă între opțiuni. Dacă nu au acces la educație sexuală adecvată sau la servicii de planificare familială, femeile pot fi mai puțin informate despre opțiunile disponibile și despre riscurile asociate sarcinii sau avortului.

Constrângerile economice pot face și ele dificilă luarea unei decizii în ceea ce privește sarcina. Femeile care se confruntă cu dificultăți financiare pot găsi greu să susțină o sarcină și un copil, iar lipsa accesului la servicii medicale sigure de avort poate face ca această opțiune să fie și mai dificilă.

În unele cazuri, constrângerile legale sau culturale pot limita libertatea femeilor de a decide dacă să avorteze sau nu. Legile restrictive privind avortul sau normele culturale care stigmatizează avortul pot face ca femeile să se simtă constrânse sau să aibă frică să își exprime liber dorința lor.

În esență, femeile ar trebui să aibă dreptul deplin de a decide asupra propriului lor corp și asupra deciziei de a naste sau de a alege avortul. Într-o societate în care femeile au acces la informații corecte și la servicii de sănătate adecvate, ele ar trebui să fie în măsură să facă această alegere în mod liber și informat. Orice constrângere sau limitare a acestui drept poate face ca femeile să devină victime ale avortului, în loc să le ofere posibilitatea de a-și controla propriile vieți și sănătate. 

Maia Bălan