- Pagini din istorie
Istoria dureroasă a Holocaustului în Republica Moldova
Holocaustul a fost procesul de exterminare a evreilor și romilor în perioada anilor 1941-1944. Foto: jct.md
La 27 ianuarie, comunitatea internațională comemorează victimele Holocaustului, un capitol întunecat din istorie în care milioane de oameni, în special evrei, au fost persecutați și exterminați de regimul nazist. În Republica Moldova, această zi este dedicată reflectării asupra impactului dramatic al Holocaustului asupra comunității evreiești locale și a romilor.
Pentru mulți dintre noi, fenomenul Holocaustului este asociat cu lagăre de concentrare naziste, însă mai puțini știu că și în Republica Moldova a existat o formă a Holocaustului, în special în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aceste atrocități au inclus deportări, execuții în masă, munci forțate și condiții de trai inumane în lagărele de concentrare și ghetouri.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moldova găzduia aproximativ un sfert de milion de evrei, reprezentând aproximativ 12% din populația vremii. În 1941, oficialitățile au anunțat că Basarabia era "judenfrei" (liberă de evrei), dar în realitate, sute de mii de evrei au căzut victime Holocaustului, fiind supuși muncilor forțate, foametei și exterminării.
Pe lângă evrei, romii au fost, de asemenea, victime ale crimelor regimului nazist în Moldova. Conform cercetătorilor, peste 50.000 de romi au fost exterminați în această regiune. Teoria rasistă nazistă îi considera pe romi drept un popor inferior, iar această viziune a condus la exterminarea lor în cadrul Holocaustului.
În vara anului 1941, pe teritoriul actual al Republicii Moldova se aflau 49 de lagăre de concentrare și ghetouri, cu încă 189 în regiunea transnistreană. Printre cele mai mari lagăre din Moldova se numărau cele din satele Vertuljeni, Secureni și Edineț, precum și în capitala Chișinău. Peste 300 de mii de evrei au murit în anii 1941-1944 pe teritoriul Moldovei și în regiunea transnistreană..
Bălți, un oraș cu o prezență evreiască semnificativă încă din 1768, a fost martor la multiple acte antisemite și violențe în anii '30. Perioada sovietică și cea a ocupării de către trupele române și germane au adus persecuții severe pentru evreii din Bălți. Evreii bogați au fost deportați în Siberia, iar în iulie 1941, întreaga comunitate evreiască a orașului a fost internată în lagăre improvizate, unde au avut loc execuții și torturi inumane.
Ordinul de a lichida o parte dintre evreii din Basarabia și Bucovina a fost dat de Ion Antonescu, iar pentru îndeplinirea acestei misiuni s-a apelat la jandarmerie, aflată sub comanda Ministerului de Interne, precum și la administrația civilă a armatei. Generalul Ion Topor a fost desemnat să conducă aceste operațiuni, primind instrucțiuni clare cu privire la modul în care trebuiau tratați evreii, comuniștii și oficialii sovietici aflați pe teritoriul românesc.
Evreii din Bălți au fost transportați într-un lagăr amenajat în pădurea Răuțel, la 12 km distanță de oraș. Acolo au fost închiși în condiții extrem de precare, în clădiri deteriorate, înconjurați de un gard de sârmă ghimpată și soldați înarmați. Bolile și foametea s-au răspândit rapid, iar mulți au pierit. Fermierii din apropiere le-au fost interziși să vândă alimente evreilor. Primarul din Bălți a trimis zilnic saci cu alimente, dar condițiile în lagăr au fost în continuare cumplite.
La 6 septembrie 1941, aproximativ 9.000 de evrei, ultimii din lagărele din regiunea Bălți, au fost trimiși în lagărul de la Mărculești. Această călătorie de 40 de km, sub pază strictă, a fost o experiență brutală, fără hrană și cu interdicții de a primi apă de la localnici. La sosirea la Mărculești, toate bunurile le-au fost confiscate, iar evreii au fost puși la muncă forțată, dezgropând pietre funerare din cimitirul evreiesc pentru a pava un drum spre lagăr.
La 10 septembrie, generalul Topor a dispus deportarea evreilor de la Mărculești în Transnistria, în transporturi de câte 1.600 de persoane. La 19 octombrie 1941, Antonescu a respins cererea de oprire a lichidării evreilor, justificându-și decizia prin comportamentul lor în timpul retragerii forțelor românești din 1940. Deportările au continuat prin două direcții, cu mulți evrei împușcați sau prăbușindu-se pe drum din cauza oboselii și foametei.
Generalul Antonescu comanda deportarea romilor și a evreilor din Basarabia și din România în ghetourile de pe malul Nistrului. În Tiraspol au existat trei ghetouri, în Dubăsari două lagăre, iar în Râbnița erau șase lagăre de exterminare a evreilor și romilor(ghetouri). Numărul evreilor nimiciți în regiunea transnistreană se estimează de la 45 la 90 mii, iar a romilor - la 25 000.
Evreii locuitori ai orașului Tiraspol au fost și ei nimiciți masiv, iar numărul victimelor Holocaustului în Tiraspol este calculat diferit, de la 3 mii la 12 mii evrei. Nu erau cruțați nici copii și nici femeile. Se estimează că în octombrie- noiembrie anul 1941, circa 1500 evrei au fost împușcați și aruncați pe apele râului Nistru.
După încheierea războiului, tema Holocaustului a fost tabuizată în perioada sovietică pentru a evita conflicte între națiuni. Cu toate acestea, astăzi, Republica Moldova comemorează acele evenimente întunecate și își amintește cu durere de victimele Holocaustului, angajându-se să nu uite niciodată trecutul tragic.
Maia Bălan
