- Pagini din istorie
Ziaristul Mihai Eminescu - Vocea dreptății naționale și politice
Ioan Slavici scria:«Timpul» a devenit un ziar pe care nimeni nu-l mai citeşte. Venirea lui Mihai Eminescu la ziar a readus redacția la viață.
Mihai Eminescu, cunoscut în primul rând ca un maestru al poeziei romantice, a fost și un jurnalist dedicat, un apărător al dreptății sociale și un critic al situației politice a vremii sale. Activitatea de ziarist a fost pentru Eminescu o bună ocazie de a face educație politică și de a-și exprima viziunea sa asupra societății.
În timpul vieții sale, Eminescu a susținut cauza naționalismului românesc. Mihai Eminescu a lucrat pentru diverse publicații ale vremii și a avut un impact semnificativ prin articolele sale, în care pleda pentru drepturile și afirmarea identității naționale a poporului român.
În vara anului 1876, odată cu căderea guvernului conservator, Eminescu a început să lucreze ca redactor la „Curierul de Iași”. În această perioadă, a devenit evidentă preocuparea sa pentru problemele sociale și politice. Articolele sale publicate în „Curierul de Iași” au reflectat nemulțumirea față de corupție și nedreptate, subliniind nevoia de schimbare.
Ulterior, la inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a devenit în anul 1877 redactor la cotidianul „Timpul”, organul oficial al conservatorilor, unde a lucrat timp de șase ani. În "Timpul", Eminescu a avut ocazia să-și exprime opiniile politice, culturale și sociale, reflectând preocupările sale pentru viitorul național și cultural al României. Articolele și editorialul său au pus accent pe valorile naționale, independența, și s-au opus influențelor străine.
Un aspect important al angajamentului său social și politic se regăsește în ideile sale privind conservarea naționalității și întărirea statului național. Pentru Eminescu, acestea erau legile supreme în politică, iar orice mijloc sau cale care să contribuie la acest scop era justificat.
„Toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale…”- Mihai Eminescu
De-a lungul activității sale de jurnalist, Eminescu a susținut că interesul național trebuie să fie dominant și nu exclusiv, promovând ideea că țara este, în primul rând, un element național. Chiar dacă ideile sale politice pot părea controversate sau învechite în contextul actual, ele reflectă preocuparea sa constantă pentru binele național și justiția socială. Prin comportamentul său, Eminescu nu intenționa să impună altor cetățeni de etnie diferită să adopte identitatea românească sau să-i izoleze din sfera vieții publice. Totuși, el accentua, că prezenta generația nu ar putea deveni dintr-o dată mai devotată Patriei și că ar trebuie depuse eforturi pentru educarea generațiilor viitoare în spirit patriotic.
„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni.”- Mihai Eminescu
Degenerarea valorilor naționale este criticată și în poezia "Epigonii," unde poetul subliniază că schimbările sociale necesită o conducere morală și responsabilă:
”…Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;…. S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!”
Termenul "epigon" sugerează un urmaș inferior, lipsit de originalitate și forță, iar Eminescu îi aplică această etichetă clasei politice contemporane, considerându-i pe aceștia copii slabi ai unor figuri politice trecute.
Patria este redusă la o "frază," sugerând goliciunea și lipsa de substanță a idealurilor naționale. Termenii precum "totu-i spoială" și "lustru fără bază" accentuează artificialitatea și lipsa de consistență a valorilor adoptate de epigonii politici.
Expresiile precum "fără inimi, trist și rece" accentuează starea de apatie și disperare din rândul populației, sugerând că schimbările politice și lipsa de autenticitate au dus la o pierdere a valorilor umane și a spiritului național. Mesajul său rămâne relevant și în zilele noastre, iar versurile sale continuă să provoace și să determine reflectarea asupra valorilor și direcției societății.
Eminescu afirma că „misiunea noastră ca popor…este de a face legătura dintre Occident și Orient”. Misiunea menționată indică dorința lui Eminescu de a găsi un echilibru între influențele occidentale și orientale, având în vedere că România se află la intersecția acestor două lumi culturale. Ideea de a urma o politică defensivă pentru echilibrarea influențelor mariilor puteri din vecinătate, precum și apelul la neutralitate ca principiu fundamental al politicii externe a României, reflectă convingerile sale că statul român trebuie să își protejeze identitatea și să își păstreze autonomia în fața presiunilor externe.
Neutralitatea, în viziunea lui Eminescu, era considerată ca un mijloc de a evita alinierea necondiționată la interesele unei puteri mari și de a menține țara sa independentă și capabilă să își decidă propriul destin.
Astfel, Mihai Eminescu nu doar că a fost poetul romantic al literaturii române, ci și un om al cuvântului scris, implicat profund în chestiuni sociale și politice ale vremii sale. Prin activitatea sa de ziarist și poezia sa, Eminescu a lăsat o amprentă durabilă în conștiința colectivă, rămânând un exemplu de gânditor și luptător pentru dreptatea și valorile naționale.
Maia Bălan
Citește și:
