„Am avut multe roluri care au fost foarte apropiate de sufletul meu”: Ciprian Răcilă, despre viața sa artistică

Ciprian Răcilă – Artist Emerit al Republicii Moldova, deținător a premiului de cel mai bun rol masculin secundar din țară, peste 50 de roluri și 20 de ani de experiență, regizor, actor și cântăreț. Aflați despre viața sa profesională care „este o boală’’ și cum a depășit momentele grele din istoria teatrului Național „Vasile Alecsandri”.

– Cum v-ați început cariera de artist?

– Primele începuturi au pornit de la părinți, de mic copil i-am văzut pe scenă. Datorită lor am dobândit simțul cum ar trebui să sune o poezie si cum ea ar arăta pe scenă. In clasa a 9-a au început primele mele concursuri , iar în a 11-a am jucat piesa a lui Caragiale , unde dintre principalii spectatori și critici a fost tatăl meu , Anatol Răcilă . Aveam emotii extraordinare , deoarece talentul meu s-a cizelat uitandu-mă la montările sale pe scenă, la repetiții.

– Ați petrecut 4 ani la facultatea de informatica si engleză aplicată, ați regretat de ei vreodată?

– Prima mea facultate a fost informatica, deoarece că părinții au vrut așa. Colegii de grup ma convingeau sa rămân, am lucrat și la o banca, însă am înțeles că aceasta nu este al meu. Însă niciodată nu am regretat, au fost ani frumoși de studenție în care m-am simțit bine.

– Care au fost momentele grele când ați trecut prin teatru?

– Cel mai greu a fost timpul când actorii erau mai mulți decât spectatorii din sală. Am jucat pentru 7-8 persoane, noi fiind 18. Pentru un actor este strașnic când publicul este foarte puțin. Dar el e ‘’grăunțele’’ care va dezvolta dragostea față de teatru la ceilalți si teatrul va renaște. La moment în Bălți avem o mulțime de spectatori la toate premierele și care vin la același spectacol de mai mute ori.

– Care este problema actuală a teatrului “Vasile Alecsandri”?

 – Acum e problema că nu avem actori, că nu vin studenții, nu vine generația tânără, teatrul este pentru 40 de actori, acum am rămas in jur de 20.

– Sunteți puțini în teatru, cum vă înțelegeți?

– Nu ai posibilitatea să nu te înțelegi, deoarece noi lucrăm la același lucru, dacă jucăm un spectacol, facem un lucru comun. Noi suntem un organism care creează ceva frumos pentru a arăta lumii măiestria teatrală.

– Care sunt rolurile care v-au fost aproape de suflet?

– Am avut multe roluri care au fost foarte apropiate de sufletul meu, printre care rolul lui Ștefan cel Mare, din diferite ipostaze, Creon din Antigona. Ambii sunt devotați legii și fermi în faptul că procedează corect. Rolurile complicate, dar care ar putea să învețe ceva pe un copil si sa impresioneze un matur.

Secvențe de la premiera „Antigona”, regia D. Griciuc. Foto: facebook.com/teatrul.balti/

– V-ați blocat într-un rol vreodată?

– Niciodată. Dar într-un timp când montam 3 spectacole la rând, m-am surprins că în viața de zi cu zi am preluat replicile personajelor. Deci e adevărat că din roluri se pecetluiește câte ceva în sufletul tău si mintea ta. Dar suntem profesioniști, și ieșim din rol cu ușurință.

– Cum ați devenit în așa termen scurt artist emerit, datorita rolurilor regiei sau experientei peste hotare?

– Am trecut cursuri în Moscova, Dușanbe, cu regizori mari și plus la toate am lucrat la spectacole mari cu domnul Griciuc. De asemenea, am fost premiat cu domnul Urschi pentru cel mai bun rol masculin secundar din toată Moldova. Am muncit mult și am făcut față provocărilor și astfel am devenit cel mai tânăr Artist Emerit din republică.

– Care sunt planurile pe viitor?

– Doresc să montez o piesă, pe care o scriu personal și vreau s-o finisez și să o montez tot eu pe scena teatrului. Acum mă ocup cu muzică, lucrez cu „Nobil Band”, avem o echipa din 3 bărbați si facem muzică clasică, rock, opera și dorim sa dăm un concert peste hotare.

Foto din arhiva personală a lui Ciprinan Răcilă

Yana Lopatinskaia

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului "Consolidarea și dezvoltarea capacității de producție a secțiunii române a site-ului eSP, precum și sprijinirea independenței editoriale și îmbunătățirea calității editoriale".

Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații. Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului "Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova". Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.