La Lipcani, tații s-au apucat să crească fotbaliști

Pe bază de voluntariat, doi părinți din rândul foștilor fotbaliști profesioniști, Andrei Goreacioc și Alexandru Gherman, au organizat două echipe de fotbal în orașul Lipcani din raionul Briceni la categoriile de vârstă sub 9 și sub 11 ani și îi antrenează pe copii.

La Lipcani nu există o secție de fotbal separată

Lipcani este un orășel din raionul Briceni, situat pe malul râului Prut, la granița cu Ucraina și România: la 28 km de Briceni, 120 km de Bălți și 256 km de Chișinău. 

Cu mult timp în urmă, la sfârșitul anilor '90, a existat o echipă bună de fotbal "Venita". Echipa era antrenată de Boris Rassîhin, un jucător de fotbal sovietic, mijlocaș și antrenor de fotbal ucrainean (Maestru al Sportului din URSS din 1973; în 1997 a primit titlul de "Antrenor de onoare al Ucrainei").

În 1999, antrenorul s-a întors la muncă în Ucraina, iar echipa "Venita" s-a destrămat. De atunci, multă apă a curs, iar realizările sportive serioase în Lipcani, din mai multe motive obiective, nu mai sunt un vis: nu există un loc unde adulții să facă sport profesionist și, din păcate, nici mentori. Iar copiii din localitate pot frecventa doar cluburile sportive deschise în cadrul instituțiilor de învățământ. Pentru o pregătire mai profundă și mai serioasă, potențialii tineri sportivi trebuie să meargă în orașul vecin Briceni: să se angajeze în secțiile școlii sportive pentru copii din raionul Briceni, care se află la 30 km de Lipcani. 

Prima întâlnire cu băieții și antrenorii lor a avut loc la 2 iunie pe stadionul din Edineț, unde echipa U-9 a orașului Lipcan, împreună cu alte trei echipe din satul Edineț, Ocnița, Brătușani Vechi au participat la Festivalul de fotbal pentru promovarea fotbalului în rândul copiilor, desfășurat în cadrul zonei de nord a Federației de Fotbal din Moldova "Grassroots".

Echipa Lipcani U-9 a jucat în uniforme portocalii strălucitoare la festivalul de la Edineț.

După cum a aflat „SP", cu mai mult de un an în urmă, Andrei Goreacioc, un entuziast, și-a asumat o responsabilitate imensă și o povară grea de a-și antrena fiul și alți copii care doreau să joace fotbal. Andrei Goriaceoc, pasionat de fotbal profesionist, organizator a două echipe de fotbal (U-9 și U-11) în Lipcani, împreună cu fiul său Alexandru.

Andrei a declarat:

- Am doi copii și vreau să-mi cresc copiii să fie sănătoși, puternici și inteligenți. Vreau ca ei să fie fericiți, să aibă prieteni adevărați, să poată obține victorii nu în detrimentul părinților sau al cunoscuților ajutători, ci în mod independent, și să privească spre viitor fără teamă. Deoarece mediul fiecăruia este important pentru ei, am ajuns la concluzia că este imposibil să faci fericiți doar doi copii individuali. Este nevoie de o abordare diferită, mai amplă și mai radicală. Așa s-a născut ideea de a-i aduna pe băieți pentru a juca fotbal. Treptat, am avut suficienți băieți pentru două echipe.

Puțin mai târziu, Alexandr Gherman din Lipcani ni s-a alăturat în calitate de antrenor, partener și voluntar cu aceeași mentalitate. Ambii voluntari sunt foști sportivi, ambii băieți și-au început cariera de fotbal în Lipcani, iar când au crescut, ambii au absolvit internatul sportiv din Otaci, la FC Nistru.

Al doilea antrenor voluntar, proaspătul fotbalist Alexandru Gherman și fiul său Sașa.

Deoarece băieții și antrenorii nu prea au avut timp de discuții în acea zi, i-au invitat pe cei de la „SP" să participe la un antrenament pe stadionul din Lipcani.

Trebuie remarcat faptul că la Lipcani, terenul este natural, mare, bine întreținut și de o calitate excelentă. În pofida faptului că stadionul este situat în interiorul orașului, ba chiar în centrul acestuia, nu există zgomot de trafic, aer poluat și praf, deoarece zona de parc verde din jurul stadionului este largă și verde din toate părțile.

Terenul de fotbal din Lipcani.

Echipa va merge la Paris

Pe 13 iunie, când am ajuns la stadion, ne-am trezit la ședința de pregătire a grupei de juniori. Câțiva dintre băieți erau absenți. Antrenorul Alexander Herman, care lucra cu băieții în acea zi, ne-a explicat:

- Am avut un meci în deplasare duminică, a fost frig și câțiva băieți au răcit, iar fiul meu a avut și o accidentare destul de serioasă la genunchi. În general, prezența la ambele echipe este aproape întotdeauna de 100%, băieții vin cu mare plăcere la antrenamente, iar noi, ca antrenori, putem spune în acest moment că efortul, timpul, banii pe care noi și părinții sportivilor noștri nu sunt irosiți, iar mulți dintre elevii noștri vor deveni mari jucători! Pentru a face totul interesant pentru băieți, încercăm să organizăm cât mai multe jocuri amicale, pe lângă antrenamente: duminică vom primi o echipă de la Școala Sportivă Edineț, miercuri avem un meci cu băieții de la Ocnița.

- Este adevărat că sunteți formatori voluntari și că nu sunteți plătiți pentru munca voastră?

- Da, nu suntem plătiți pentru munca noastră cu copiii și nici pentru alte activități legate de fotbalul pentru copii. Pentru mine, răspunsul la întrebarea "de ce toate astea? ", răspunsul este evident: și noi am fost cândva copii, ne-am dorit o viață activă, interesantă, am tânjit să ne experimentăm, am vrut să petrecem timp și să ne jucăm cu prietenii, să călătorim în alte orașe, să învățăm lucruri noi, să fim pe val și în miezul lucrurilor, așa că am înțeles că cel mai important lucru în copilărie este să îi stabilim copilului prioritățile corecte, să îl lăsăm să guste și să înțeleagă cât de bogată, luminoasă și frumoasă poate fi lumea din jur, și nu doar pe ecranele gadgeturilor... Dar nu este întotdeauna posibil să explicăm acest lucru tuturor, din păcate. Prima întrebare care se pune în mintea multor oameni este "cât de mult se plătește?". Iar când spun că munca mea cu Andrei este voluntariat pur, voluntar și neplătit, de fiecare dată văd nedumerire și aud următoarea întrebare: "Și care este beneficiul pentru tine în această muncă? Argumente precum emoțiile, impresiile, dorința de a le oferi copiilor tot ce e mai bun și multe altele nu ajută prea mult în conversațiile cu neparticipanții. 

Cu toate acestea, suntem susținuți, în primul rând, de părinții și bunicii elevilor noștri. Ei nu doar îi aduc pe copii la antrenamente, ci sunt primii noștri consilieri în toate aspectele. Deoarece comunitatea noastră sportivă este în esență autofinanțată, decidem împreună, de exemplu, unde să mergem la meciuri. Nu mă înțelegeți greșit: nu avem cu ce să ducem echipa, așa că părinții fac aranjamente, se grupează și își duc copiii în alte orașe și sate cu mașinile proprii. În iulie, avem planificat un turneu de o săptămână cu copiii din categoria de vârstă U-9 ani la clubul profesionist de fotbal francez Paris Saint-Germain. Bineînțeles, fără implicarea părinților, nu putem merge la Paris (părinții sunt foarte entuziasmați și au cumpărat deja toate biletele), sau chiar să ducem echipa în districtul vecin Ocnița. Ei ne dau uneori niște mingi, cumpără uniforme și încălțăminte pentru băieți și achiziționează echipamentul necesar pentru antrenamente, deși mare parte din ceea ce Andrei și cu mine trebuie să cumpărăm pe cheltuiala noastră.

Un alt motiv pentru care suntem în strânsă legătură cu părinții este acela că trebuie să stabilim o relație strânsă. Triunghiul părinți-copii-antrenor trebuie să se miște cu toții în aceeași direcție, altfel cineva va avea de suferit.

- Cum ați reușit să ajungeți la un club de fotbal francez?

- Am început să lucrăm cu asociația obștească "Basarabia", care, sub patronajul lui Vasile Lavric, antrenorul UEFA, a inițiat și implementează în prezent un proiect de educație sportivă și caritabil, care are ca scop popularizarea și dezvoltarea fotbalului în satele din Moldova și România. Compatrioții francezi din diaspora sunt implicați activ în acest proiect și, datorită sprijinului lor, am reușit să facem în așa fel încât copiii să participe la turneu și să rămână la Paris pe durata acestuia.

- În afară de părinții tăi, te mai ajută cineva ca voluntar?

- Bineînțeles că da. Eugeniu Dumenco, primarul din Lipcani, ne sprijină foarte mult: de exemplu, noi înșine tundem acest gazon, dar primăria asigură combustibilul. Noua poartă este, de asemenea, contribuția lor. Să spunem că nu doar pentru sportivi, ci pentru toate categoriile de copii și tineri din orașul nostru, autoritățile locale încearcă să amenajeze terenuri, zone, locuri pentru sport și agrement, atunci când apare necesitatea, le folosim în mod activ pentru cursuri sau agrement. Totuși, și alte persoane ajută. Din ce în ce mai des am început să mă gândesc că sunt vremuri dificile și că nu vom putea face față situației pe bază de voluntariat: nodul de nevoi și probleme din comunitatea noastră de voluntariat este din ce în ce mai strâns, iar noi trebuie să căutăm oportunități, donatori și sponsori, pentru a continua munca începută.Generația mai veche de tineri jucători de la Lipcani este o altă echipă prietenoasă, formată din oameni cu aceeași mentalitate.

„Antrenorii pe care îi avem sunt foarte buni."

Elena Gnatiuc, mama a doi atleți în devenire, a venit să se antreneze împreună cu cei trei fii ai săi:

- Am doi fii care se antrenează astăzi aici, Denis, fiul mijlociu, și Dima, cel mare. Dima s-a născut în 2011, dar se antrenează în această grupă, deoarece nu există o grupă din categoria lui de vârstă, iar dorința lui de a juca fotbal este mare. Este bine că antrenorii noștri nu fac excepții și toată lumea este binevenită la antrenamente. 

Copiii mei s-au alăturat secției în septembrie anul trecut și aș vrea să spun că atât noi, cât și fiii mei, suntem foarte mulțumiți de exercițiile din cadrul secției, deoarece putem vedea rezultate palpabile. 

Antrenorii sunt extraordinari, antrenamentele sunt întotdeauna interesante și intense, de fiecare dată băieții învață ceva nou. Ambii antrenori își abordează munca în mod creativ și cu pasiune, astfel încât timpul trece repede în timpul fiecărui antrenament, atât pentru băieți, cât și pentru noi, ca observatori. Astăzi Alexander este pe gazon cu băieții și puteți vedea cu ochii voștri câte tipuri de exerciții diferite și cât de multă muncă reușește să facă cu băieții. Băieților le place aici, așteaptă cu nerăbdare sesiunile de antrenament și întotdeauna participă la ele cu mare plăcere. Este un mare merit pentru Andrei și Aleksander.

Trebuie să spun că antrenorii noștri sunt amabili și moderat de severi, îmi place disciplina lor în echipă, iar văzând cât de mult investesc băieții în copiii noștri, noi, părinții, îi susținem cât putem de mult. Echipa și-a format propriul fan club: venim mereu la meciuri și, cum noi înșine trebuie să ducem copiii la meciurile din deplasare și petrecem mult timp împreună, am reușit să ne împrietenim.

Aș dori să le mulțumesc foarte mult antrenorilor noștri respectați pentru neoboseala, optimismul și atitudinea lor minunată față de copii, dar și pentru faptul că copiii din orașul nostru au o astfel de oportunitate de a juca fotbal.

Elena Gnatiuc, mama lui Dima și a lui Denis, cu Vitalie, în vârstă de cinci ani, care visează să crească în curând pentru a se putea antrena cu echipa.

„Fiecare antrenor are o abordare individuală"

Serghei Popovici este un fotbalist, atacant, care în prezent joacă la FC Edineț. El a declarat:

- Întrucât fiul meu se antrenează la această echipă, firește că urmăresc în permanență modul în care se desfășoară antrenamentele și jocurile. În calitate de jucător care și-afăcut studiile, de asemenea, la Internatul sportiv din Ataci, aș vrea să remarc faptul că antrenorii Andrei și Alexandru lucrează minunat, ei respectă cu strictețe formatul clasic al antrenamentelor, fără a ignora noile abordări și metode. Antrenorii noștri dau 100%: dezvoltă fizic copiii, le formează gândirea de joc și capacitatea de a fi creativi pe teren, lucrează din greu pentru a îmbunătăți tehnica și a crește rezistența. Este frumos că fiecare antrenor are o abordare individuală, fiecare lecție este diferită, copiii fac exerciții noi care îi ajută să își dezvolte atenția, agilitatea, rezistența, flexibilitatea, simțul spiritului de echipă, dorința de a fi lider, de a obține victoria, de a dezvolta mai multe abilități. Fiul meu participă cu mare plăcere la fiecare clasă și aș dori să le mulțumesc antrenorilor pentru ceea ce fac pentru copiii din orașul nostru.

Serghei Popovici cu fiul său Egor.

Natalia Taișina

Foto de autor