Bălțeanca cu 10 pe linie la bacalaureat, Tatiana Sviriniuc: „BACul e ca o loterie”

Examenul național de bacalaureat în sesiunea de bază a fost promovat de 11.727 candidați și doar 18 din aceștia l-au susținut cu 10 pe linie (0,15%). Printre acești studenți se numără și tânăra bălțeancă Tatiana Sviriniuc. Absolventa ne-a povestit despre cum a ajuns la așa rezultate, despre întâlnirea cu președintele, perspectiva studiilor în Olanda, despre familie și multe altele.

Tatiana Sviriniuc a fost eminentă din prima clasă și a absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Bălți cu o medie generală pe toți trei ani de studii de 9.93. În acești ani, Tatiana a fost și bursieră municipală. A luat 10 la toate examenele de bacalaureat, fiind scutită de examenul de limba engleză cu „10” din oficiu.

„Notele nu sunt în stare să exprime ceea ce tu reprezinți...”

— Nici eu, nici părinții mei niciodată nu am fost categorici referitor la note. Nu cred că m-am orientat spre așa ceva, nu acesta a fost scopul. Am avut exemplul în familie, unde efectiv s-a creat o ambianță în care asta pare a fi ceva normal, să înveți și să aspiri la realizarea unui scop și la autodefinire prin asta.

Părinții nu mi-au spus că vreo notă este mică, îmi spuneau:  Tu ești bravo și o să reușești, te strădui și totul va fi bine.”

Cât de banal n-ar suna asta, dar nici averea, nici notele nu sunt în stare să exprime ceea ce tu reprezinți. Până la urmă, o notă poate să difere de alta, dar asta nu exprimă în mod absolut ce cunoștințe ai în domeniu.

„Am învățat pentru că mi-au plăcut profesorii”

— Eu am învățat pentru că mi-au plăcut profesorii. Cel mai mult mi-a plăcut chimia și aici iarăși ajungem la profesor, pentru că am avut și am o relație foarte frumoasă cu profesorul meu, Vasile Cucoș. În general, el este omul care se dedică și există dăruirea asta necondiționată, care de fapt definește vocația de profesor.

De asemenea, am avut o profesoară deosebită la limba română, Lilia Cecan, un om sufletist care vede obiectul nu ca un efort, dar ca o metodă de autodeterminare și autodefinire. Această metodă le este transmisă și elevilor, de fapt celor care vor să înțeleagă.

„Studiile în pandemie n-au fost grele”

— Parcă a devenit ceva normal că toți spun, că e dificil de învățat în pandemie, dar eu nu cred. Este greu celor care se află la spital și au o complicație. Acum există internet și tu poți învăța orice din orice colț al lumii, trebuie să ai o dorință și setea din interior care te va duce la scop.

Pentru mine să înveți la școală sau de acasă, rămâne același proces - tu înveți, tu faci ceva și asta-i responsabilitatea ta.

Restricțiile sunt o condiție necesară în circumstanțele pe care le avem, dar, evident, eu aș alege studiile față în față cu profesorul. Există o conexiune cu profesorul care camera nu o poate transmite.

„Nu agreez plagiatul...”

— Eu am încercat de foarte puține ori chestia asta cu copiatul, eu mai degrabă scriu ceea ce cunosc și ceea ce nu cunosc pot să-mi aduc aminte.

Nu agreez plagiatul, sunt adepta la faptul că nu trebuie să dai omului totul, trebuie să-l direcționezi, ca el să ajungă la răspuns.

Dacă pot să-l ajut pe cineva, mă strădui s-o fac și aici deja e vorba de procesul cognitiv în care se antrenează colegul. El până la urmă poate să înțeleagă și asta poate cumva să-l ajute.

„BACul e ca o loterie”

— Cât demult n-aș exersa și n-aș cunoaște, înainte de orice examen la mine apare senzația că eu nu știu nimic. Până la urmă, eu sunt încrezută că nu contează ceea ce am în față, eu o să găsesc o metodă cum să mă descurc cu asta.

Cel mai ușor examen pentru mine a fost chimia, ultimul și cu stres minim. Mai stresant a fost limba română, pentru că circula zvonul că verificarea se face în mod subiectiv și nici o dată nu poți fi sigur de punctajul care ți-l vor acorda și în plus există un volum mare de scris.

Până la urmă, rămân cu supoziția că bacul rămâne a fi o loterie. Nu poți fi sigur cum te vei descurca și de fapt poți să cunoști, dar la moment poți să nu găsești metoda cum să rezolvi sau să formulezi ceea ce vrei să transmiți.

După părerea Tatianei, cel mai bine e să faci totul cu propriile forțe. Foto: D. Gordaș

„Nu poți spune că nu ai timp liber ”

— Dacă omul vrea, găsește și timp liber. Mie îmi place chimia, îmi place să citesc chestii care înainte nu le-am cunoscut. Îmi place să citesc despre comportamentul omului, despre psihologie, despre complexitatea factorilor care contribuie la viața omului. Îmi place să aflu cum să modelezi ceea ce vrei să reprezinți.

Îmi place și muzica, am citit câteva studii care demonstrează că muzica clasică modifică benefic creierul și de aici am început într-o formă mai ușoară să pătrund și-n acest domeniu.

„Prietenul cel mai bun este familia”

— În general, la școală, eu simțeam necesitatea să găsesc prieteni, nu la sens general, dar adevărați, mă simțeam izolată de alții și până la urmă am ajuns la concluzia că prietenul cel mai bun în viața omului este familia și în rare cazuri e posibil să descoperi o persoană care nu te va trăda și va fi alături în momentele când alții o să plece.

În orice relații trebuie să investești timp și energie, și nu există siguranță că această relații nu vor da greș. Din acest punct de vedere, studiile sigur sunt ceea ce aduc rezultat.

Familia sunt persoanele în care sută la sută poți să ai încredere. În cazul meu a fost așa, am avut noroc de ei.

Am o familie foarte frumoasă, toată susținerea și sacrificiul lor trebuie cunoscut de oameni. Eu nu sunt persoana care am ajuns independent la ceea ce am ajuns. Mama mea a plecat de patru ani în Germania și a trecut prin multe acolo, și eu prefer să investesc în comunicarea cu ea.

Următorul pas — studiile în Olanda

— Eu am aplicat la Maastricht University în Olanda la facultatea de științe biomedicale și la moment sunt acceptată condiționat.

În primul rând vreau să văd alt tip de viață. Până la urmă, nu poți face o schimbare majoră în momentul în care te păstrezi într-o zonă de confort.

Pentru mine Republica Moldova a devenit o zonă de confort, de asta eu încerc să găsesc alt ceva. Oamenii niciodată nu sunt pregătiți pentru schimbare și trebuie să te forțezi s-o faci, ca să nu regreți că n-ai făcut-o.

Nu am un plan de carieră exact. Eu pe parcursul studiilor să aleg ce domeniu mai îngust îmi place și o să mă specializez în el.

Pot să devin cercetător științific, pot să lucrez în guvern în domeniul sănătății, dar până la urmă nu știu unde voi ajunge. O să las ca timpul să arate ce mă atrage, unde mă văd și în ce domeniu pot să activez ca să aduc folosul maxim societății.

„Întâlnirea cu președintele - o experiență unică”

În data de 14 iulie, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a acordat diplome de onoare absolvenților liceelor ​​din țară, care au promovat examenele finale cu un scor mediu de 9,6-10. Printre acești eminenți se numără și Tatiana Sviriniuc.

— Sunt bucuroasă că am cunoscut-o pentru prima dată pe doamna Maia Sandu în mod real. Am văzut-o și am avut posibilitatea să vorbesc cu ea. Mi-a plăcut mult simplitatea ei și cred că în asta și este inteligența, în faptul că omul este simplu, dar ideile care el le comunica fac o diferență în lume și cred că ea este o asemenea persoană.

Mi-a făcut mare plăcere că am fost acolo și am primit diploma pe care am primit-o, dar până la urmă mi-a plăcut experiența comunicării cu o astfel de persoană specială. A fost experiență unică.

Bălțeanca Tatiana Sviriniuc, primind diploma din mâinile Maiei Sandu. Foto: Președinția RM

„Dacă nu lucrezi, nu poți aștepta să ai rezultate”

— În primul rând, cred că elevii nu trebuie să vadă examenele ca ceva foarte dificil. Noi în fiecare zi suntem forțați să trecem peste multe examene, care nici nu le sesizăm până la urmă, dar ele sunt încercări similare pentru noi.

Cred că elevii trebuie să se pregătească, să se expună unor situații de disconfort, situații ce țin anume de procesul educațional.

Profesorii au sarcina lor, ei te ghidează, dar persoana care trebuie să lucreze cel mai mult din acest cerc ești tu însuți.

Cred că un obstacol iminent este petrecerea inutilă a timpului în spațiile internetului. Creierul este așa proiectat că are tendința a reacționa la ceva strălucitor, ceva frumos, ceva ușor de consumat, chiar și la nivel de informație. De asta, fără disciplină e foarte ușor să cazi în acest cerc vicios, să spunem așa.

Sunt momente când folosesc rețelele de socializare și după asta eu nu simt nici o energie care vine de la rețele, după care aș evalua.

Dacă nu lucrezi, tu nu poți aștepta un rezultat. Orele particulare nu pot să-ți ofere ceea ce-ți oferă efortul tău personal dincolo de ochii lumii.

David Amoașii