Povestea umbrelelor produse în perioada sovietică la uzina „Lenin” din Bălți

În perioada sovietică, uzina „Lenin” din Bălți, cunoscută azi sub numele de uzina „Răut”, producea o varietate largă de produse de larg consum, de la samovare și amplificatoare de sunet, până la fierbătoare, toastere și chiar umbrele, care sunt și astăzi în uz. Serghei Baranovschi, fost angajat al uzinei și acum lucrător la un tir din Bălți, ne-a povestit despre cum se desfășura producția și despre motivele pentru care umbrelele fabricate la Bălți sunt încă atât de apreciate.

Serghei are acum 59 de ani, dar în anii ’80 lucra la secția de asamblare a umbreleor din cadrul uzinei „Lenin” din Bălți. A ajuns aici după un accident vascular cerebral suferit în timpul armatei, la vârsta de 21 de ani. Din cauza stării sale de sănătate, medicii i-au recomandat o muncă mai ușoară, iar uzina i-a oferit această oportunitate.

La acea vreme, uzina „Lenin” era unul dintre cele mai importante locuri de muncă din oraș și avea diverse secții de producție care necesitau forță de muncă variată.

„Producția de umbrele a început la sfârșitul anilor ’70. La uzină exista o secție specială, Secția nr. 4, care se ocupa cu fabricarea pieselor din metal pentru umbrele. Metalul și materialele textile erau aduse dintr-o suburbie a Moscovei, iar aici se fabricau spițele, butucii și toate celelalte componente. La asamblare lucram doar trei bărbați și aproximativ 300 de femei”, povestește Serghei.

În fiecare lună se produceau 5000 de umbrele

„Uzina „Lenin” producea aproximativ 5000 de umbrele pe lună. Acestea erau inspirate de un model japonez, dar aveau și elemente proprii. Spițele erau extrem de rezistente, iar mecanismul umbrelei era conceput să reziste unei tensiuni considerabile, ceea ce reflecta standardele ridicate de calitate ale producției. Dacă în timpul procesului de galvanizare (un proces prin care se acoperă un metal cu altul folosind electroliza, pentru a deveni mai durabil) se întâmpla să fie defectată o spiță, aceasta era considerată defectă și era imediat aruncată.

Cupolele umbrelelor erau cusute tot în secție. Materialul textil era adus apoi tăiat cu un dispozitiv special, care decupa formele necesare pentru a fi cusute. Fiecare echipă reușea să asambleze aproximativ 300 de umbrele pe zi.

Uzina producea lunar între 5000 și 6000 de umbrele, în funcție de comenzile primite. La asamblare lucrau două echipe, fiecare formată din 25-30 de persoane, cu un program de la 8 dimineața la 5 seara.

Pentru a se ști care echipă a lucrat la fiecare umbrelă, butucul era vopsit în culori diferite: echipa noastră folosea roșu, iar cealaltă echipă, albastru.

Majoritatea umbrelor produse erau de două tipuri: una mare și una mai compactă, considerată a fi pentru femei. „Umbrela compactă era mai ieftină, dar ambele se asamblau la fel, fără dificultăți speciale”, a povestit Serghei. 

La fabrică era un control bun al calității

Serghei ne-a povestit și despre atenția pe care o acordau calitatății: „Fiecare spiță și tub erau verificate în timpul procesului de asamblare. Femeile care coseau cupolele erau, de asemenea, atent supravegheate. După finalizarea asamblării, fiecare umbrelă trecea printr-un control suplimentar. Se verificau prinderea spițelor de cupolă și niturile. Dacă un nit era îndoit incorect, umbrela era respinsă. Defectele erau rare – în fiecare tură găseam aproximativ 20-30 de spițe defecte, iar unele umbrele erau reparate și treceau din nou prin verificările de calitate.”

Declinul calității

Pe măsură ce timpul a trecut, calitatea a început să scadă. „La sfârșitul perioadei de producție, butucii au început să fie fabricați din plastic și fără metalul din interior, iar umbrelele nu mai aveau aceeași durabilitate ca la început. Umbrela nu putea fi fixată bine în poziția închisă și se putea deschide singură în geantă. Primele umbrele aveau butuc transparent și o bucșă metalică pentru o alunecare mai bună. Tubul principal era din alamă, ceea ce permitea să fie îndoit și îndreptat din nou, dacă se deforma. Umbrela japoneză, pe baza căreia a fost proiectată a noastră, avea un tub din oțel, care nu putea fi îndreptat la fel de ușor”, spune Serghei.

Umbrele furate, dar de proastă calitate

Uneori, pentru a câștiga un ban în plus, unii angajați începeau să asambleze umbrele „pe cont propriu”, folosind piese defecte sau materiale care nu trecuseră controlul de calitate.

„Dacă avea capse puțin strâmbe sau spițe defecte, înseamnă că a fost asamblată de cineva în afara uzinei. Uneori, muncitorii asamblau umbrele „pe cont propriu”, folosind piese defecte: spițe, textile sau capse. Apoi, vindeau umbrela mai ieftin decât în magazin. Aceste umbrele sunt considerate furate, deoarece nu ar fi trebuit să existe. Uneori erau vândute la piață sau între cunoscuți” a povestit Serghei.

Umbrela experimentală

Uzina a încercat și inovații, producând o umbrelă experimentală pliată în trei, care se putea păstra într-o geantă mică. „Am reușit să asamblăm doar 25 de bucăți. Caracteristica umbrelei era că, deschisă, avea dimensiuni mai mici decât o umbrelă de plajă, iar închisă se potrivea într-o geantă de damă. Dar din cauza destrămării URSS nu a intrat în producție ”.

„Trebuie să ai grijă de umbrele, să le ungi regulat pentru ca să funcționeze bine și mult timp. La uzină, le ungeam cu vaselină medicală simplă. Oamenii încă le folosesc. Chiar și în prezent, oamenii vin la mine cu umbrele produse în Bălți pentru reparații. Le repar cu plăcere, pentru că sunt piese care merită păstrate,” spune Serghei cu mândrie.

Salariile erau suficiente pentru un trai decent

„Nu oricine putea fi angajat, pentru că uzina producea și echipamente militare. Eu am așteptat trei luni până să fiu acceptat,” își amintește Serghei.

„ Am venit după armată și am lucrat acolo aproape 10 ani. Salariul la noi depindea de producție, așa că varia în funcție de cât de mult lucram. La fabrică era destul de bine, îți ajungea pentru toate necesitățile. Mergeam la muncă cu plăcere și lucram împreună în echipă. După o zi de muncă, erai obosit, dar mulțumit de ceea ce făceai. Aveam timp și pentru viața personală. Salariul nu era foarte mare, dar, fiind tânăr, niciodată nu ți se părea suficient. 180 de ruble erau considerați un salariu mic pentru uzină, majoritatea câștigau mai mult. De exemplu, un inginer câștiga 210 ruble. Din acești bani, 30 de ruble se duceau pe servicii, iar restul ajungea pentru trai.

Totul s-a schimbat după prăbușirea URSS. M-au trimis în concediu pentru două luni, iar apoi, când m-am întâlnit cu un cunoscut de la fabrică, mi-a spus să nu mă mai întorc și să îmi iau documentele. Producția de umbrele s-a încheiat definitiv.”

Am reușit să găsim instrucțiunea originală care venea împreună cu umbrelele produse la Bălți.

Instrucțiunea este foarte detaliată.

Dmitri Eriomenco

Foto: Autorul articolului

Ați folosit vreodată umbrele din Bălți? Scrieți în comentarii.

Citește și:

• Familia Stivelmacher: Fondatorii cinematografiei și teatrului din Bălți - Istoria culturală a orașului
• Cum arăta biserica armenească din Bălți în anii '80: fotografii vechi