O familie din România țese cămăși de borangic din fire produse de viermii-de-mătase

În satul Stoenești din Vâlcea, o familie dedicată meșteșugurilor tradiționale românești a transformat o practică veche într-o afacere de familie remarcabilă. De la cultivarea pomilor de dud pentru hrana viermilor-de-mătase și pînă la țesutul produsului finit, care sunt cămășile tradiționale, această familie a reușit să creeze un lanț complet de producție pentru borangicul românesc.

Povestea borangicului își are rădăcinile în anul 1979, când Cristina Niculescu, elevă în clasa a 7-a, a simțit pentru prima dată chemarea meșteșugurilor tradiționale. "Am realizat că hainele pe care noi le cream cu drag sunt apreciate și căutate. Am căutat să învăț tainele țesutului tradițional și am înțeles că secretul pentru a realiza ceva cu adevărat deosebit este acela de a pune suflet în tot ceea ce faci, a nu da înapoi de la munca ce trebuie depusă și de a nu căuta scurtături," recunoaște Cristina Niculescu.

Cămașă tradițională țesută și cusută din fir de mătase naturală. Foto: borangic.ro

Astăzi, în comuna Stoenești, trei generații ale familiei Niculescu sunt implicate activ în producerea și țesutul borangicului.

Borangic este o țesătură nobilă românească, o pânză transparentă, fină și gălbuie, din care se modelează cămășile, rochiile si iile tradiționale românești. Urzeala de borangic se obține din firul de mătase depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase.

Procesul începe cu cultivarea  duzilor, plantele care servesc drept hrană pentru viermii-de-mătase. Acești viermi produc un fir de mătase deosebit de fin, care, depănat de pe gogoșile lor, formează baza pentru celebrele cămăși și ii din borangic. Firele de mătase sunt țesute la stative, în condiții casnice autentice, iar întreg procesul cere măiestrie și dedicație.

Viermii-de-mătase consumă doar frunze de dud (agud).

Din coconii de mătase, produși de viermi, se va depăna firul de mătase ( borangic), care ulterior va fi țesut într-o pânză. Foto: Borangic FB

Familia Niculescu a păstrat și a valorificat arta țesutului tradițional în secolul XXI. Fiecare membru al familiei are sarcini clar definite, de la munca în atelier la îngrijitul viermilor, până la țesutul urzelei și modelarea cămășilor tradiționale. Inițiativa nu doar menține vie tradiția culturală românească, dar adaugă și un suflu nou, transformând borangicul într-un simbol al meșteșugurilor autentice. Această familie de meșteșugari devine astfel un exemplu pentru comunitatea locală, încurajând valorile tradiționale și promovând produsele locale de calitate într-o lume modernă.

Meșterițele transformă firul de mătase în țesătură de borangic, fină și elegantă. Tot lucrul se face manual. Foto: borangic.ro

În imagine: Marama confecționată de atelierul Niculescu din fir de borangic.

Marama este confecționată integral din borangic sau pe o urzeală de bumbac cu băteală de borangic. Ceea ce impresionează în mod deosebit la maramă sunt calitățile sale textile, precum finețea, luciul, coloritul, și mai ales transparența sa distinctivă.

Un aspect special al maramelor este modul de ornamentare, care, în contrast cu ștergarele, nu se realizează niciodată prin coasere, ci prin tehnica alesăturii pe degete, adică direct în țesătură. Ornamentele și alesăturile sunt create cu fir de bumbac alb sau colorat, uneori chiar cu fir metalic, aducând astfel un farmec inconfundabil acestei piese vestimentare tradiționale. 

În ultima perioadă, producerea costumelor tradiționale devine tot mai răspândită, iar portul popular este la mare căutare pentru serbările de familie, ca: nunți, cumetrii, botezuri.

În Moldova și în Muntenia, turcii au fost cei care au adus viermii de mătase, aproximativ prin secolul al XVIII-lea. Tot din limba turcă am preluat şi cuvântul borangic, care provine din termenul turcesc „buriincuk“, care era denumirea veche pentru mătasea naturală. 

Maia Bălan