Azi Dragobetele sărută fetele

Astăzi, la 24 februarie, românii serbează Dragobetele, sărbătoarea dragostei și a bunăvoinței, într-un moment în care mitologia românească prinde viață și simbolism. Dragobetele, cunoscut și sub numele de "Dragomir", este nu doar un personaj din poveștile de demult, ci și un simbol al primăverii și al iubirii, fiind sărbătorit pentru reînnoirea firii și pregătirea pentru sezonul cald.

În tradiția românească, Dragobetele este asociat cu figura pozitivă a unui cioban care o însoțește pe Baba Dochia în călătoriile prin munți. El este perceput ca un zeu al iubirii și al bunei dispoziții, un fecior frumos și iubăreț foc, care influența în bine viața celor pe care îi întâlnea.

Una dintre tradițiile care însoțesc sărbătoarea este aceea că fetele și femeile care nu au fost sărutate în această zi vor fi singure tot anul.

Menirea lui Dragobete este de a găsi fetel și a le săruta pe toate, el fiind un tânăr iubăreț ți frumos foc, care aduce sentimentele pure în viața fetelor.

Pentru a nu atrage furia lui Dragobete, există și anumite interdicții în această zi. Nu este permis să cârpești, coși, speli sau să calci nimic, în schimb, se încurajează curățenia în casă pentru a aduce spor și belșug în noul an.

Tradițiile și obiceiurile de Dragobete sunt la fel de bogate și diverse. În dimineața de Dragobete, fetele se îmbracă frumos și pornesc prin văi și lunci, culegând primele flori ale primăverii, precum brândușe, viorele sau ghiocei. Acest gest simplu se spune că aduce tinerete și înlătură invidia și gândurile rele.

Tinerii îmbrăcați în straie de sărbătoare sunt văzuți culegând ghiocei, iar tradiția spune că atâția pui de cloșcă vor avea în ogradă câți ghiocei aduc acasă.

Este o zi în care sărutul sau atingerea unei persoane de sex opus se consideră aducătoare de noroc în dragoste pentru întregul an.

Legenda spune că acest personaj, este fiul babei Dochia, apărut din iubirea ei cu Zeul Muntelui. La nașterea Dragobetelui au venit patru ursitoare: una din ele, Primăvara, i-a dat mireasma florilor, alta, Vara, i-a dat dulceața cireșelor, Toamna i-a dat Dragobetelui un fluier pentru a învelesi oamenii la culesul viilor, iar Iarna l-a împodobit cu o haină albă ca neaua, cu diamante strălucitoare. Cu aceste daruri, Dragobetele a devenit un fecior chipeș, care poate seduce orice fată întâlnită în calea lui.

Dragobetele este nu doar sărbătoarea iubirii la români, ci și marcarea începutului primăverii.

În popor se spune, că Dragobetele a devenit stăpânul păsărilor și al plantelor, fiind transformat de aceasta într-o plantă numită Năvalnic, folosită pentru descântece de dragoste și tratarea rănilor.

Astfel, în această zi plină de farmec și tradiție, românii își celebrează iubirea, natura și speranța pentru un an plin de belșug și armonie.

Maia Bălan