Obiceiuri populare în luna lui Brumar, când se dezlănţuie frigul
Brumarul așterne brumă rece peste câmpuri și pregătește natura pentru iernat.
Iată că ne-a călcat pragul şi luna Noiembrie – a unsprezecea lună în calendarul gregorian. A adus vânturi năpraznice şi a scuturat ultimele veşminte de pe copacii arămii. Numită popular şi “Brumar”, ultima lună de toamnă este încărcată de tradiţii şi obiceiuri, iar lumea satului îşi împarte existenţa între munca la câmp şi sărbători. În unele regiuni, luna lui Brumar mai poartă numele de Vinar, pentru că în această perioadă, vinurile fermentează și se filtrează.
Se sfârşesc şi lucrările ţăranilor, pământul fiind arat şi pregătit pentru vacanţa de iarnă. De Brumar vor veni primele geruri, iar dimineţile ne vor bucura cu brume argintii peste grădini.
Numele lunii noiembrie, în latină -Novembris vine de la cuvântul latinesc novem, nouă, pentru că luna noiembrie era a noua lună în calendarul roman.
Grecii numeau luna noiembrie Maimakterion. În limba română, luna noiembrie se numește popular și Brumar. Este timpul brumei, sunt însămânțate toate grânele de toamnă și totul este gata pentru iernat.
Noiembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și martie în fiecare an și ca februarie cu excepția anilor bisecți.
Din punct de vedere religios, luna noiembrie are în centru sărbătoarea sfinţilor creştini Mihail şi Gavriil, la 21 noiembrie. În tradiţia populară se spune că această zi reprezintă hotarul dintre toamnă şi iarnă. În ziua Sfinților Mihail și Gavriil, creștinii trebuie să aprindă o lumânare și să nu facă nicio treabă casnică. În această zi nu se muncește câmpul, nu se spală, nu se coase, fiind o zi dedicată rugăciunii.
Aceasta este ultima mare sărbătoare înainte de Postul Naşterii Domnului, care începe pe 28 noiembrie.
Într-una din zilele primei săptămâni din luna lui Brumar, se mergea în pădure și se tăiau de la un copac câteva surcele. Dacă acestea erau uscate, însemna că iarna și vara viitoare aveau să fie secetoase. Dacă erau umede, în cele două anotimpuri amintite aveau să aibă cantități ridicate de precipitații.
Pe umeri iei sumanul și fluieri după câini.
Poteca suie dealul prin via din bătrâni.
S-au înroșit cireșii, îngălbeniră nucii,
Ce străjuie cu bruma de pe Brumar butucii.
Acolo unde chiot și cântec fură-n toi,
Răsună-n guri de pivniți ciocanul pe butoi.
Dar soarele șăgalnic acoperă cu-aramă
Șindrila putrezită și mușchiul de pe cramă,
Și raza lui de aur prin corzile de vii
La strugurii luminii te-ndeamnă să mai vii.../ Ion Pillat
Maia Bălan
Fotografiile realizate de autor
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului "Consolidarea și dezvoltarea capacității de producție a secțiunii române a site-ului eSP, precum și sprijinirea independenței editoriale și îmbunătățirea calității editoriale".
Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații. Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului "Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova". Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.
