Cum sună dialectele limbii române

Limba română nu este o limbă ușor de învățat, dar este o limbă bogată în istorie și tradiție. Deși credem că toți vorbim aceeași limbă nu pare să fie așa. Istoria ne-a demonstrat că limba română a suferit câteva schimbări în perioada dezvoltării sale, iar noi întâlnim dialecte diferite în funcție de locul în care au fost vorbitorii. Pe unele le putem înțelege, în timp ce pe altele nu. Deci, să vedem cum și prin ce se deosebesc dialectele limbii române.

Ce este dialectologia

Studiul dialectelor este cunoscut sub numele de dialectologie. Variația este cauzată cel mai adesea de izolarea geografică sau socială și poate influența vocabularul, gramatica sau pronunția (accentul).

Dialectologia este compusă din: 

• dialecte (variaţiile ce pot fi observate pe teritoriul ţării) 
• subdialectele sau graiuri (deosebiri de grai, de la o regiune la alta, sub raport fonetic, gramatical, lexical)

Dialectele apar ca urmare a procesului de diversificare lingvistică și a diferențierii teritoriale a societății, precum și a apartenenței vorbitorilor la diferite categorii sociale. Astfel, există două aspecte ale variației lingvistice, geografic și sociologic, care aparțin planului sincronic, dar există și o a treia dimensiune, cronologică, care aparține planului diacronic și urmărește variația lingvistică a unei limbi de la o epocă la alta. Prin urmare, există o dialectologie descriptivă (sincronică) și o dialectologie istorică (diacronică). 

Care sunt dialectele limbii române 

De-a lungul istoriei sale, limba română a cunoscut 4 dialecte: 

• Dacoromân – în Dacia istorică; 
• Aromân – care se vorbește în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi Bulgaria, arar în România); 
• Meglenoromân – care se vorbește în sudul Bulgariei şi nordul Greciei, pe valea râului Vardar, în regiunea numită Meglenia; vorbitorii acestui dialect sunt urmaşii românilor din Imperiul Romano-Bulgar; 
• Istroromân – vorbit azi în Peninsula Istria din Croaţia ( inițial denumit dialect rotacizant, din care se va dezvolta ulterior dialectul morlac și mai târziu) 

Dialectul dacoromân 

O "îngemănare" regională a cuvintelor poate fi observată la granițele unde au trăit de-a lungul timpului și cele trei țări românești: Moldova, Transilvania și Valahia (în care, pentru o vreme, s-au aflat și Banatul, Almașul și Făgărașul, respectiv Dobrogea); pe de altă parte, se menționează distanța dintre cuvinte. 

Dialectul aromân 

Aromâna (folosită de aproximativ 300.000-350.000 de persoane în 1932) este cel mai vechi dialect, cu o fizionomie asemănătoare cu cea a limbii române obișnuite. Cultura și spiritualitatea aromână s-a răspândit pe ambele maluri ale Dunării. Se remarcă scopul lor de a sublinia asemănarea structurală dintre dialectul aromân și dialectul daco-român. Următoarele exemple demonstrează această apropiere: 

• "Cáplu fați, caplu tradi" (Capul face, capul trage)  
• "Mintea veadi, ocli nu ved" (Mintea vede, ochii nu văd)  
• "Katra creapi, s-omlu nu creapi" (Piatra crapă și omul nu crapă) 

Video: pacurarulvalah

Dialectul meglenoromân 

În ceea ce privește dialectul meglenoromân, acesta păstrează limba română comună din sudul Dunării, la fel ca și dialectul aromân, cu care este comparabil din punct de vedere tipologic, dar care suportă și impactul puternic al limbii bulgare. Meglenoromânii, pe de altă parte, sunt singurii vorbitori de dialecte românești care și-au pierdut denumirea etnică de români. Ei sunt cunoscuți sub numele de vlahi, nume derivat din aceeași rădăcină cu cea de vlah, în timp ce comunitățile învecinate îi numesc meglenoromâni. 

• „Capu faţi, capu trazi” (Capul face, capul trage) 
• „Pera sup per cadi” (Para sub păr cade) 
• „S`ondili apu nu si faţi” (Sângele apă nu se face) 

Video:Vanishing Languages and Cultural Heritage!/YouTube

Dialectul istroromân 

Istroromâna este dialectul românesc cu cei mai puțini vorbitori. Istroromânii pot fi găsiți în toată Peninsula Istria (acum în Croația), de-a lungul Mării Adriatice, la nord și la sud de Monte Maggiore. Istroromânii sunt estici care mai sunt cunoscuți și sub numele de "vlahi", "morlaci", "cici" și "rumeri". Odată cu introducerea componentelor românești din nordul și sudul Dunării după secolul al XIV-lea, teoria poliginiei istroromâne a fost recent avansată. 

• „Metura nove meture bine” ( Mătura nouă mătură bine) 
• „După gustu lu ât nu.ţ la mul`ere” (După gustul altuia, nu-ţi lua soţie). 
• „Nu-ţ pure nâsa iuve nu-ţ cuhe ola” (Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala) 

Video: ILoveLanguages!/YouTube

Cătălin Volconovici