- Urmează Apoi
,,Pot să merg": continuarea poveștii unei femei din Bălți care avea nevoie de proteze noi
În luna septembrie a anului trecut am scris despre Irina Lupușor (Grumeza) din Bălți, o femeie care avea nevoie de proteze costisitoare. Acum Irina le are și ne-a povestit pentru „SP" cum a reușit să strângă suma necesară, cine a ajutat-o și de unde a obținut protezele.
Datorită ,„SP", mulți oameni au aflat despre această problemă.
- Am contactat redacția SP pentru a face cunoscută povestea mea cât mai multor oameni. După ce a apărut articolul despre mine în SP, mulți oameni au început să-mi scrie și să mă sune, toți au vrut să mă ajute și au făcut-o. Așa a fost, că nici măcar toți prietenii mei nu știau despre problema mea. După publicarea articolului, puțin câte puțin au început să se strângă bani. După SP, la mine televiziunea a venit și povestea mea s-a răspândit și mai mult.
Verișoara mea, Cristina, care locuiește în Italia, mi-a scris. Sora mea mi-a spus că în orașul ei există două fabrici care fac proteze. Mi-a spus că se va duce să vadă dacă mă pot ajuta. Chiar dacă eram deja hotărâtă să merg în Rusia, m-am gândit că nu dăunează nimănui să întreabă și acolo, așa că am lăsat-o să meargă și să afle. La una dintre fabrici era o coadă foarte lungă, mi-au spus să aștept aproximativ doi ani. Apoi a mers la o altă fabrică de proteze din Bologna. Nu este o fabrică mare, dar au fost de acord să-mi preia comanda.
Am avut o convorbire video cu proteticianul și ortopedul. Aceștia s-au uitat la protezele mele și la starea picioarelor mele și mi-au spus de ce fel de proteze aveam nevoie și care erau cele pe care le puteau face. Medicii au calculat că costul aproximativ al protezelor va fi de 4 000 de euro. După această convobire, sora mea a făcut imediat o programare pentru a mă vedea la acești medici. Ea îmi spusese deja: "Ți-am făcut o programare, vino peste o lună".
Am fost șocată, pentru că la acel moment aveam doar 900 de euro și nu mai aveam nimic. Și de unde aș fi putut face rost de încă 3 000 de euro într-o lună? Slavă Domnului, am reușit să adunăm întreaga sumă înainte de a pleca în Italia.
Banii au fost strânși la timp
- Cu o săptămână înainte de călătorie, îmi lipseau 1.700 de euro. Apoi am scris o postare pe pagina mea de Facebook. Această postare a fost împărtășită de antrenorii fiului meu, Eduard Demchuk și Nicu Brișchi, și m-a ajutat foarte mult. Mulți sportivi și părinții lor au răspuns și m-au ajutat.
Elena Crestian m-a ajutat să strâng întreaga sumă. A venit la mine și mi-a dat un plic cu bani. Nu l-am deschis imediat pentru că eram la serviciu. În acea zi mă gândisem deja să merg la bancă împreună cu tatăl meu și să iau un împrumut pentru el, deoarece banii pe care îi strânsesem nu erau încă suficienți. Dar, după serviciu, am deschis plicul, mâinile și picioarele au început să-mi tremure și un nod în gât, pur și simplu am plâns. În plic se afla întreaga sumă lipsă - 1850 de dolari. Am sunat-o pe Elena, mi-a fost greu să găsesc atâtea cuvinte de mulțumire, cât de recunoscătoare îi sunt cu adevărat. Pur și simplu plângeam, dar Elena mi-a spus: "Nu plânge, dacă nu aș fi putut, nu te-aș fi ajutat. Iar acum am această oportunitate". Și sunt sigură că există Dumnezeu și oameni buni până la urmă.
Când mi-am dat seama că s-a strâns suma de 4000 de euro și că am suficient pentru proteze, am mai scris o postare. În postare am scris cuvinte de mulțumire pentru toată lumea și am notat că suma necesară a fost colectată.
Costul protezelor nu este întreaga sumă de cheltuieli
- În acel moment nu m-am gândit la faptul că aveam nevoie de mai mulți bani pentru călătorii și mâncare. M-am gândit chiar că aș putea să câștig bani singură, dar, din nou, nu am luat în considerare diferența de prețuri din Moldova și Italia.
Apoi m-a sunat un bărbat necunoscut și mi-a spus: "Știu că ai strâns suma necesară, dar vreau să te ajut". Ne-am întâlnit și mi-a dat - 500 de euro, mi-a spus că este pentru cheltuielile mele de călătorie. Dumnezeu m-a auzit și m-a ajutat și de această dată. Sunt recunoscător tuturor, absolut tuturor.
Sora mea mi-a cumpărat un bilet de avion și am zburat în Italia, a fost primul zbor din viața mea, și am fost copleșită de emoții. Nu pot să vă spun ce am simțit. Și, în ciuda faptului că totul s-a terminat, totul a fost un succes, nu pot vorbi și povesti despre asta fără lacrimi (plânge).
Sora mea mi-a plătit biletul dus și nu mi-a cerut niciun ban pentru cazare. Pentru a-mi lua gândul de la această situație, m-a dus în excursii în orașe italiene. M-a trimis înapoi cu cadouri pentru copii.
Toate acestea erau ceva nou pentru mine. Atât de mulți oameni m-au ajutat, oameni pe care îi cunosc și oameni pe care nu îi cunosc, iar asta mă face să mă simt foarte bine. Am primit ajutor din toată lumea și sunt convinsă că puterea internetului funcționează.
Au fost comentarii furioase și negative, am început să le iau foarte personal. Dar prietenii și cunoștințele mele m-au susținut și mi-au explicat că nu trebuie să acceptăm negativismul, că nu trebuie nici măcar să ne supărăm pe astfel de oameni.
Mulți oameni au răspuns la suferința mea, colegi, prieteni, cunoștințe, colegi de clasă ai mei și ai soțului meu, rude, străini. Toată lumea, vă mulțumesc foarte mult pentru orice ajutor, pentru susținere, pentru cuvintele de încurajare.
Noile proteze pentru Irina au fost realizate în Italia.
Proteza a costat 4.000 de euro.
În Moldova este dificil să te bazezi pe asistența de stat
- În octombrie, am scris o cerere la primărie pentru a cere ajutor. În ianuarie am primit un telefon de la primărie și mi s-a spus că au alocat asistență pentru proteze. Sincer, a fost de râsul și de păcatul meu, mi-au alocat chiar și 1000 de lei.
Este foarte jignitor faptul că în Moldova nu pot conta nici pe ajutorul de stat și nici pe proteze gratuite. Aici se fac proteze de o calitate ca cizmele вdin kersey, nu poți merge în ele, nu poți pune pe ele încălțămintea. Este o rușine nu doar pentru mine, ci și pentru alți oameni care, ca și mine, au nevoie de ajutor.
Acum am încredere în viitor. Pot să merg pe jos! Mă duc la muncă, îmi cresc copiii. Aceste proteze sunt garantate doar pentru un an, practic la fel ca înainte. Port aceste proteze în fiecare zi, le scot doar noaptea, așa că se uzează repede. Dar voi încerca să întind uzura cât mai mult posibil, cel puțin până la trei ani. Iar în acești trei ani voi încerca să câștig bani pentru o proteză nouă.
Xenia Adauji
Foto din arhiva personală a eroinei