- Statistică Pură
7 situri din Moldova care sunt sau ar putea fi adăugate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO
Moldova nu apare des pe listele UNESCO de patrimoniu material și imaterial. În prima listă, țara noastră se regăsește o singură dată, iar alte două situri sunt încă în curs de nominalizare. În cel de-al doilea, Moldova este menționată de patru ori. În cele mai multe cazuri, țara noastră nu este un deținător unic al valorii, ci o împarte cu alte state.
Lista UNESCO a patrimoniului material
Lista UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) a patrimoniului material include situri naturale sau create de om cu o semnificație culturală, istorică sau de mediu deosebită, care trebuie conservate și promovate.
1. Arcul geodezic Struve
Arcul Struve este un lanț de 265 de puncte geodezice, care se întinde pe o distanță de 2820 km în 10 țări europene, inclusiv în Moldova, și este un monument unic de știință și tehnologie. Un punct geodezic este un punct fixat într-un mod special pe sol (pe sol, pe o clădire sau pe o altă construcție artificială) și care poartă anumite coordonate ale Pământului.
Unul dintre aceste puncte geodezice ale Arcului Struve se află într-o livadă de meri din satul Rudi din raionul Soroca, la câteva sute de metri de drumul Soroca-Otaci.
"Arcul se întinde de-a lungul meridianului de 25 de grade de longitudine estică, având originea pe coasta Mării Barents. Apoi continuă spre sud, traversând alte 8 țări din nordul și estul Europei și se termină în apropierea coastei Mării Negre, în sud-vestul extrem al Ucrainei.
Aceste puncte de observație geodezică au fost stabilite între 1816 și 1855. Lucrările au fost efectuate sub supravegherea celui mai renumit astronom și geodezist rus din acele vremuri - Friedrich Georg Wilhelm (Vasili Iacovlevici) Struve, academician al Academiei de Științe din Sankt Petersburg, fondatorul și primul director al Observatorului Pulkovo.
Struve a realizat prima măsurătoare fiabilă a segmentului mare al arcului de meridian al Pământului. Acest lucru i-a permis să determine dimensiunea și forma exactă a planetei noastre (nu o sferă, ci un elipsoid), ceea ce a reprezentat un pas important în dezvoltarea științelor Pământului.
În 2005, un comitet UNESCO a adoptat o propunere a comunității științifice pentru includerea Arcului Struve în Lista Patrimoniului Mondial.
UNESCO recunoaște că acesta este un element unic al Listei Patrimoniului Mondial: în primul rând, pentru că este singurul care afectează interesele unui număr atât de mare de state (10 în total) și, în al doilea rând, pentru că, până în 2005, nu existau pe listă situri atât de strâns legate de problemele geodeziei și cartografiei.
Citiți mai multe despre Arcul Struve aici:
Locuri unice în nordul Moldovei: unicul monument pe lista patrimoniului UNESCO
2. Cernoziomurile din stepa Bălților
Pesaj de toamnă în stepa de la Bălți din dronă. Solurile din această zonă sunt considerate unele dintre cele mai fertile din țară și din lume. Fotografie din arhivele ,,SP"În 2011, solul negru al stepei de la Bălți a fost adăugat pe lista tentativă a patrimoniului mondial UNESCO. Înscrierea provizorie este unul dintre cei câțiva pași pe care o țară trebuie să îi parcurgă pentru a înscrie un sit pe Lista Patrimoniului Mondial. Până în prezent, Moldova nu a depășit prima etapă.
În cererea Delegației Permanente a Republicii Moldova pe lângă Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) sunt menționate cinci terenuri pe care Institutul de Cercetări pentru Ameliorare a efectuat experimente și observații timp de 50 de ani.
Documentul descrie situl ca fiind un ecosistem unic și un monument al civilizației.
Cercetătorii subliniază că schimbările recente din solul negru au consecințe profunde și că nu toate sunt cunoscute încă. Prin urmare, este important să acordăm acestor soluri un statut special, pentru a conserva și continua observațiile și experimentele.
Citiți mai multe despre cernoziomurile din Bălți aici:
De ce solurile negre din stepa de la Bălți au fost nominalizate ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO
3. Complexul arheologic de la Orheiul Vechi
Orheiul Vechi demonstrează coexistența și interacțiunea diferitelor popoare și religii. Foto: wikiway.comÎn 2017, Orheiul Vechi a fost adăugat pe lista provizorie UNESCO. Încă nu a mers mai departe.
Orheiul Vechi este un complex arheologic situat la 60 km nord-est de Chișinău, pe râul Reut, cu o suprafață totală de aproximativ 500 ha.
În vechiul Orhei au fost găsite urme ale diferitelor civilizații. A existat o cetate a lui Geto-Dacca (sec. VI-I î.Hr.), cetatea Hoardei de Aur Yangi Shehr sau cum a fost numită de călătorii arabi Shehr al-Jedid (anii 30-60 ai secolului al XIV-lea), mănăstiri ortodoxe (de la sfârșitul secolului al XIV-lea) și orașul moldovenesc Orhei (sec. XV-XVI). Complexul include peste 1.000 de structuri arheologice.
În cererea depusă la UNESCO se afirmă că descoperirile arheologice de la Orheiul Vechi demonstrează o puternică interacțiune demografică și culturală între popoare și culturi. Numeroase clădiri religioase - sanctuare, temple și mănăstiri - demonstrează continuitatea și coexistența diferitelor religii: păgână, musulmană și creștină, iar clădirile religioase combină stilurile arhitecturale orientale și carpato-dunărene.
Peisajul a fost modificat în mod semnificativ prin construirea unor structuri defensive majore și prin săparea a peste 200 de peșteri și grote, precum și prin despăduriri dramatice. Astfel, se arată în cerere, complexul arheologic de la Orheiul Vechi este o operă comună a naturii și a omului.
Autorii cererii menționează că acest complex are o importanță științifică și istorică deosebită.
Lista UNESCO a patrimoniului imaterial
Patrimoniul cultural imaterial, numit și "patrimoniu viu", include obiceiurile, reprezentările și expresiile, cunoștințele și abilitățile transmise de comunități din generație în generație.
1. Colinde de Crăciun pentru bărbați
Colindătorii din satul Șipca din raionul Șoldănești merg din ușă în ușă cu un colac. Foto: ich.unesco.org
În 2013, Moldova, alături de România, a intrat pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial cu un gen special - colindele bărbătești.
Înainte de Crăciun, grupuri de tineri necăsătoriți se adună în sate pentru a se pregăti pentru colinde și pentru a învăța cântece rituale. În Ajunul Crăciunului se cântă colinde din casă în casă. Proprietarii le oferă cântăreților cadouri și bani.
Conținutul cântecelor este adaptat la circumstanțele individuale ale fiecărei gazde. De asemenea, artiștii rituali cântă cântece speciale pentru fetele necăsătorite și dansează cu ele - acest lucru ar trebui să le ajute să-și găsească un soț în anul următor.
Uneori, colindele sunt interpretate în costume de teatru și pot fi însoțite de instrumente muzicale și dans.
În unele zone, copiilor li se permite să asiste la repetiții de colinde pentru a învăța repertoriul.
Site-ul UNESCO menționează că acest patrimoniu cultural joacă un rol important în păstrarea identității naționale și în apropierea oamenilor.
2. Țesutul covoarelor
Țesutul covoarelor în satul Clișova Nouă, raionul Orhei. Foto: ich.unesco.org
În 2016, meșteșugul tradițional de creare a covoarelor de perete din România și Moldova a fost înscris pe lista patrimoniului imaterial UNESCO.
În descrierea sitului se precizează că, în trecut, covoarele de perete produse de țesătorii din România și Moldova nu erau folosite doar ca elemente decorative și surse de izolare, ci serveau și ca zestre pentru mirese, erau folosite la înmormântări etc.
În prezent, covoarele de perete sunt apreciate mai ales ca opere de artă și sunt expuse la festivaluri și sărbători. În sate, fetele învață această artă de la mamele sau bunicile lor, iar în orașe învață țesutul covoarelor la centrele de artizanat, la instituțiile de învățământ și la muzee.
Meșteșugul de a crea un covor de perete este văzut ca o expresie a creativității și a individualității, precum și ca un instrument de a aduce împreună oameni de vârste și medii sociale diferite.
3. Mărțișorul
Atelierul de prelucrare a mărțișorului. Foto: ich.unesco.orgÎn 2017, Republica Moldova, România, Macedonia de Nord și Bulgaria au fost înscrise pe Lista UNESCO a patrimoniului imaterial cu obiceiuri și tradiții speciale pentru a sărbători prima zi de primăvară. În Moldova și România, sărbătoarea se numește Mercișor, în Macedonia de Nord Martinca, iar în Bulgaria Martenița.
Principala tradiție este de a confecționa, dărui și purta amulete din fire roșii și albe, care se dezleagă atunci când înflorește primul copac, rândunică sau barză. Se crede că acest lucru protejează împotriva pericolelor, cum ar fi capriciile vremii. Există și alte obiceiuri.
În mediul rural, obiceiul de a face märtsisors este transmis tinerilor de la cei mai în vârstă, în timp ce la oraș este învățat în școli sau de către meșteșugari.
Tradiția unește oameni din generații și straturi sociale diferite, promovează interacțiunea oamenilor cu natura și dezvoltă creativitatea.
4. Tehnica de a face o cămașă brodată
Confecționarea unui tricou național a devenit recent un sit de patrimoniu imaterial. Foto: ich.unesco.org
La 1 decembrie 2022, tehnica de confecționare a cămășii tradiționale moldovenești și românești cu broderie pe umeri ("altiță") a fost adăugată pe lista patrimoniului imaterial. În unele regiuni este denumită ie.
Cămășile sunt albe și confecționate din fibre naturale (in, bumbac, cânepă sau fire de mătase), iar broderia combină cusături orizontale, verticale și diagonale, rezultând un model și o textură specifice. Stilurile și tehnicile variază în funcție de regiune și de vârsta purtătorului, precum și de priceperea femeilor care creează cămășile.
Cămășile brodate tradiționale sunt realizate exclusiv manual, iar încercările recente de a mecaniza unele dintre etape și de a simplifica modelul și tehnica reprezintă o îndepărtare de la tradiție.
Meseria este exclusiv feminină și se transmite de obicei în familie, deși unele organizații, muzee și școli organizează cursuri.
În prezent, interesul pentru confecționarea unor astfel de tricouri este în continuă creștere, deoarece această practică este văzută ca un mijloc de relaxare, de afirmare a identității naționale și de menținere a unei legături vizibile cu trecutul.
Natalia Petrusevici