СП - Новости Бельцы Молдова

Adrian Rusu activează în calitate de șofer al autospecialelor de pompieri din Bălți deja de 12 ani. Pompierul a mărturisit SP ce greutăți și plusuri sunt în activitatea sa, care intervenție a fost cea mai complicată, de ce în planificarea acțiunilor pompierilor este importantă coerența, ce găsesc atractiv copiii în autospecialele de pompieri și cum el împreună cu colegii salvează viețile nu doar oamenilor, ci și animalelor.

A devenit pompier la 27 de ani

Andrian (prietenii și cunoscuții îi zic Andrei) a venit în meserie destul de târziu, la 27 de ani.

„Foarte mulți tineri din satul nostru [Putinești, r-n Florești] lucrau aici. Mult timp am lucrat ca șofer la Moscova, iar după ce munca acolo a devenit nerentabilă, am decis să mă stabilesc acasă.

Consătenii mi-au spus că la Detașamentul de Pompieri este un post vacant și, dacă vreau, pot să încerc să-l obțin”, relatează pompierul.

La început, aproximativ un an și jumătate Andrian conducea autoturismul de teren Mitsubishi L200, transportându-l pe șeful Direcției Situații Excepționale Bălți. Ulterior, după absolvirea cursurilor de specialitate la Chișinău și primirea permisiunii speciale, el a trecut la autospeciale de pompieri.

„Pentru că locuiesc la țară, venirea zilnică la muncă era foarte complicată, iar eu am rugat să fiu transferat la autospecială, unde se lucrează în schimburi, o zi lucru/trei repaos. În timpul liber rămas se poate de făcut ceva și pe lângă casă”.

„La început îmi era frică”

Prima sa intervenție Andrian a reținut-o pentru toată viața.

„Pentru prima dată am intervenit pentru stingerea unui incendiu izbucnit la o locuință de pe strada Gagarin, regiunea Podul Chișinăului. Îmi aduc aminte clar acele emoții, frica, un pic de panică, ca prima dată. Apoi m-am deprins. Vorbeam cu colegii, ei au pățit la fel. Cu timpul de deprinzi cu tot: și cu cenușa, și cu felul în care oamenii reacționează la cele petrecute și chiar cu cadavrele carbonizate și pur și simplu execuți cât mai bine ceea ce ești dator să faci”, subliniază interlocutorul.

Cea mai memorabilă intervenție pentru pompier a devenit incendiul în zona combinatului de produse alimentare, ce a avut loc acum cinci-șase ani.

„Atunci ardea o casă în care locuiau mai multe familii. Era iarnă, foarte frig, și oamenii erau nevoiți să iasă afară cu copiii în brațe, la doi noaptea, îmbrăcați sumar.

Să ia ceva din locuință ei nu reușeau: nici haine, nici măcar niște plăpumi. Chiar și acum îmi aduc aminte de fețele lor speriate, a părinților care-și căutau copiii, strigăte, plânsul. Clădirea ceea a ars practic în totalitate. Bucura doar faptul că toți au rămas în viață. Noi am fost sesizați atunci prea târziu, iar când am ajuns, casa ardea deja și în interior și în exterior. Incendiul a izbucnit de la o sobă defectă”, își aduce aminte Andrian.

Se întâmplă și intervenții mai puțin dramatice, când salvatorii sunt chemați să ajute pisicile cățărate în copaci sau alte animale mai puțin norocoase. Astfel de cazuri au loc nu chiar atât de rar, o dată pe lună sau două.

„Îi vom salva pe toți: pisici, câini, porumbei. Recent au extras din canalizare un câine”, râde pompierul.

Se întâmplă ca turele să aibă loc de sărbători. Așa a fost anul acesta, când Andrian a fost nevoit să lucreze în noaptea de Revelion. Ea a fost surprinzător de liniștită. Nu de puține ori se întâmplă ca veselia beată a cetățenilor se să transforme în incendiu. Din fericire, anul acesta a fost o excepție pentru Bălți.

Foto: În ultimul timp, lui Andrian i se încredințează conducerea autoscării mecanice Zil. Foto: D. Eriomenko 

Șoferul e parte a echipajului bine coordonat de pompieri

Potrivit lui Andrian, succesul unei intervenții la incendiu depinde de la coordonarea efortului tuturor membrilor echipei. 

„Șoferul trebuie să cunoască la perfecție orașul, astfel ca după sesizarea dispeceratului, momentan să planifice cel mai scurt traseu până la incendiu. Trebuie de avut în considerare că noi nu avem voie să traversăm treceri la nivel de cale ferată pentru că există riscul ca acestea să fie închise și vom pierde timpul prețios.

Rezervorul de apă tot timpul trebuie să fie plin, gata pentru intervenție. În drum, șoferul trebuie să determine unde se află cel mai apropiat hidrant, pentru ca realimentarea să fie posibilă în cel mai scurt timp.

Chiar și la întoarcere de la intervenție, autospeciala trebuie să fie cu apă. Poate să se întâmple și așa că în acest timp să fim informați că trebuie să mergem la o altă intervenție și ce vei face dacă rezervorul e gol?

Când ajungem la fața locului și colegii își suflecă mâinile (desfășoară furtunurile), eu pot să conectez alimentarea cu apă doar la comanda șefului schimbului. Altfel, dacă voi conecta apa mai devreme, sub presiune va fi imposibil de cuplat racordurile. Tot la comandă, șoferul reglează presiunea apei. Când apa din rezervor e pe terminate, șoferul îl informează pe șeful turei și pleacă spre realimentare.”

Munca se desfășoară pe diferite autospeciale

Andrian și-a început activitatea la autoutilitare modificate pentru stingerea incendiilor ca ZIL-130 și ZIL-131. Ulterior, la Bălți au fost aduse mai modernele Volvo și el a început să le conducă.

„Tehnica europeană este folosită pentru intervențiile în oraș. Când chemarea vine din sat sau cartiere din oraș cu drumuri foarte proaste, ne salvează vechiul ZIL-131 cu rezervorul de 2300 litri și tracțiunea integrală pe toate trei axe. Nici eu și nici colegii mei nu ne aducem aminte de vreun caz ca acesta să nu poată trece din cauza unui drum prost sau lipsei acestuia. Nici glodul adânc, nici zăpada nu-l oprește. Unica problemă – mașinile parcate haotic în curțile blocurilor. Uneori trebuie să faci uz de magie la volan pentru a trece.

Sigur, vehiculele mai noi au multe avantaje: sunt mai rapide, comode, mai desăvârșite tehnic, mai bine dotate. Însă ZIL-ul demonstrează o capacitate fenomenală de trecere în orice condiții”, a precizat interlocutorul.

În ultimul an, de cele mai dese ori Andrian e nevoit să conducă același ZIL-131, însă nu cu rezervor, ci cu scară rulantă.

La noi nu se practică ca șoferului să fie atribui unui singur vehicul. Dacă ar fi fost așa, noi am fi pierdut abilitățile de a conduce alte mașini și am acționa mai prost în cazul în care ar fi trebuit să conducem o altă autospecială. În ultimul timp, lucrez mai mult cu ZIL-ul cu scara lui de 30 metri. Un asemenea job solicită o precizie maximă: un singur gest imprudent ar putea să coste sănătatea cuiva sau și mai rău. Dacă mi-a fost încredințată o astfel de tehnică, înseamnă că există încredere în aptitudinile mele”.

Foto: ZIL cedează în fața vehiculelor mai moderne în comoditate și viteză, însă nu are egal în capacitatea de trecere. Foto: D. Eriomenko 

Autoscara mecanică intervine în cazul în care incendiul are loc începând cu etajul trei și mai sus. Autoscara de 30 metri ajunge cel mult la etajul nouă. Alte autospeciale, mai moderne, au autoscări de 50 metri. Cu ajutorul lor, pompierii pot ajunge până la etajul 16. Aceste scări pot servi și pentru evacuarea victimelor incendiilor. Cel mai recent caz a avut loc aproximativ o lună în urmă, când am fost nevoiți să evacuăm prin balcon locatarii unui apartament de pe strada Calea Ieșilor.

Din spusele lui Andrian, orice autospecială a pompierilor trebuie să fie întotdeauna într-o stare tehnică perfectă. La cel mai mic semn de defecțiune a oricărei piese, aceasta trebuie înlocuită imediat, pentru ca tehnica să nu cedeze în cel mai inoportun moment. În perioada serviciului lui Andrian, astfel de cazuri nu au avut loc niciodată.

Foto: Pompierul nu se poate închipui în orice altă calitate. Foto: D. Eriomenko

Jucăriile preferate ale copiilor – autospecialele pompierilor

Membrilor familiei, munca lui Andrian le place, în special celor trei copii.

„Întrebări privind cadouri de Revelion nici nu se discută – ei întotdeauna vor autospeciale de pompieri de jucărie. Fiica cea mare mereu se interesează de serviciul meu, despre ce se întâmplă. Nu este exclus ca, în viitor, ei vor dori să devină pompieri.

Soției îi place că eu pot acorda multă atenție familiei, s-o ajut în ceea ce ține de copii”, spune Andrian.

El niciodată nu s-a gândit să plece de la acest job pentru că îi place ceea ce face.

„M-am atașat foarte mult la colectivul nostru prietenos, la serviciul, deși greu, dar interesant și foarte necesar. Mă văd undeva în altă parte? Sigur că nu.

Acest serviciu mi-a oferit stabilitate, încredere în ziua de mâine și mi-a întărit caracterul. Voi lucra până îmi va permite sănătatea și până voi fi util oamenilor și voi putea să le vin în ajutor”, a mărturisit pompierul.

Sergiu Pascari